“Păstrăm tot ce e mai rău din trecut fără să mărturisim” (Emil Hurezeanu). “Vom fi supuşi unui test de identitate care va fi atât de dur, încât vom fi siliţi să scoatem din noi tot ce e mai rău” (Cristian Tudor Popescu).
Necesitatea unei spovedanii istorice şi, respectiv, iminenţa unui şoc naţional purificator sunt cele mai interesante idei expuse astăzi la Cluj de cei doi realizatori ai emisiunii “Cap şi pajură”, invitaţi la un simpozion privind identitatea naţională organizat de Facultatea de Ştiinţe Politice a UBB.
Emil Hurezeanu a ţinut o prelegere liberă în care a revenit de mai multe ori asupra unui subiect ce pare să-l preocupe dureros: faptul că România s-a debarasat de cele două minorităţi care, în opinia sa, au “accelerat procesul modernizării europene”, nemţii, în Transilvania, şi evreii, în Bucureşti şi în Moldova.
Principalele idei ale prelegerii sale:
- românii îşi iubesc mai mult statul decât libertatea;
- suntem mai degrabă negociatori decât eroi, ceea ce ar fi constituit uneori un avantaj politico-istoric (1918-1919, 1944-1945), deoarece “cu negociatorii o scoţi mai bine la capăt decât cu eroii”;
- “noi nu suntem uniţi în realitate decât de sentimente, nu şi de autostrăzi, magistrale etc”.
Hurezeanu a pledat pentru multiple identităţi naţionale, în detrimentul uneia greu de definit, folosind ca argumente întrebări retorice precum “cine e mai român, ortodoxul apropiat de Biserica rusă sau greco-catolicul ataşat de Vatican?, pro-occidentalul sau autohtonistul? etc”.
Aşteptată cu interes crescând după intervenţia lipsită de fir roşu a lui Hurezeanu, prelegerea lui CT Popescu a dezamăgit şi ea, în mare măsură. Ziaristul n-a venit cu un text original, ci a citit patru dintre editorialele sale, gândite ca o succesiune de filmuleţe relevante pentru “omul nou” conturat de tranziţia românească:
- conversaţia cu un paznic şmecher, îmbrăcat cu tricou Nike fără mâneci, patriot nevoie mare, care se oferă să-i “tuneze” Dacia cu vreo 20.000 de euro;
- o prelegere ţinută de Cristian Mungiu în faţa studenţilor de la UNATC, prilej pentru a reaminti aberante mituri urbane din vremea comunismului;
- “Faustul” pus în scenă de Purcărete la Sibiu, la care, chiar şi acolo, românul se înghesuia să prindă loc (fie el şi în iad);
- reacţiile unui nea Pandele, turist român la Conservatoire-ul din Paris, care comentează dezinvolt că, adus la Bucureşti, pendulul (lui Foucault, descris de Umberto Eco) n-ar mai funcţiona.
Cei doi şi-au recăpătat farmecul şi aplombul abia când s-a trecut la dialogul cu sala. Eliberat de povara unui speech, Emil Hurezeanu a vorbit despre incapacitatea românilor de a reflecta critic la propriul trecut şi de a repara ce e de reparat, iar CT Popescu a brodat pe marginea falimentului etic al presei româneşti, pe care o numeşte “presa zisă” şi pentru care tot ceea ce mai contează este să dea sentinţe. “Asistăm în fiecare seară la asasinate rituale în efigie, produse în direct la posturile de televiziune”, a detaliat Popescu. El a făcut şi o previziune sumbră, care părea a se baza pe inside information, cum că un ins care-şi permite să se exprime cu “Băi, Băsescule” şi “Băi, Tăricene” în emisiuni tv va fi ales cel mai bun analist politic al anului. Referire evidentă la Valentin Stan şi la concursul “Zece pentru România”.
LATER EDIT. CT Popescu a fost provocat de profesorul Michael Shafir, de la Facultatea de Studii Europene a UBB, fost coleg la “Europa liberă” cu Emil Hurezeanu, să spună dacă nu l-a pus pe gânduri, dacă nu l-a “mişcat” alegerea lui Obama, în condiţiile în care, cu câţiva ani în urmă, scria că nu vrea să ajungă un bărbat alb minoritar. Shafir n-a nimerit-o însă, pentru că CTP este unul dintre editorialiştii români care au salutat victoria candidatului de culoare. Iată răspunsul său:
Comentarii