Câştigătorul premiului Oscar pentru cel mai bun film este, întotdeauna, purtătorul unui mesaj despre valorile Hollywoodului şi ale Americii, prin urmare un factor global de putere subtilă şi un reper pentru tendinţele ideologice.
În acest an, favorite sunt două producţii cum nu se poate mai diferite, “Avatar” şi “The Hurt Locker”, unite însă de o temă foarte stringentă peste Ocean: războiul. Războiul văzut ca o confruntare totală pentru stabilirea învingătorului, în filmul lui James Cameron, sau războiul văzut dinăuntru, ca o autopsie a dezumanizării, în pelicula regizată, nu întâmplător, de o femeie – Kathryn Bigelow.
“Avatar” reprezintă stindardul cinematografic al unei doctrine tot mai influente pe plan mondial – ecologismul, a cărei formulă extremă înseamnă divinizarea naturii şi iluzia că omul se poate mântui, atât personal, cât şi ca specie, “integrându-se” în ordinea şi armonia biosferei. De cealaltă parte, “The Hurt Locker” nu-şi propune să salveze lumea, să o facă mai bună sau să o îndrepte în vreo direcţie anume, ci doar să înţeleagă şi să reamintească, pentru că e nevoie, condiţia de muritor.
La limită, eliminând nuanţele, cele două filme semnalează şi descriu două viziuni dominante ale vremii noastre: pacifismul ipocrit, care maschează interese nerecunoscute, şi militarismul absurd, care alienează în numele unor idealuri contrafăcute. La limită, eliminând punţile şi judecând radical, “Avatar” e noua stângă – verde, protectoare a minorităţilor şi aflată în căutarea unui surogat de fericire pământeană, iar “Hurt Locker” ar putea fi viitoarea dreaptă, una care acceptă dependenţa omului de confruntarea armată, dar îi şi (re)descoperă nepreţuita fragilitate.
Dincolo de mesajul politic, să nu uităm de impactul comercial. În timp ce “Avatar” a bătut toate recordurile de încasări (peste 2,5 miliarde de dolari, la nivel global), fiind, orice s-ar zice, un fenomen de marketing care a readus milioane de spectatori în sălile marilor ecrane, “The Hurt Locker” abia şi-a recuperat investiţia de 15 milioane de dolari, iar, dacă ar câştiga, ar fi “The Best Picture” cu cele mai mici venituri dintre cele 82 de laureate cu Oscar. Cel mai profitabil versus cel mai puţin profitabil. Miliarde sau milioane, monumentul contra detaliului, general sau particular, marele public împotriva cunoscătorilor.
Avem de-a face, iată, cu un paradox născător de speculaţii relevante. Cine va câştiga? Un spectaculos manifest al stângii, dar care a beneficiat de cel mai mare buget şi a realizat cele mai mari venituri din istoria cinematografiei? Sau o pledoarie indirectă a dreptei, dar care constă într-o fină introspecţie a relaţiei personale cu spaima? O poveste relativ banală, concepută cu tehnologii revoluţionare, sau o migăloasă frântură de realitate, care întreţine o tensiune incredibilă? Falsul happy-end sau moartea cea adevărată?
*
Comentarii