*
Belmondo
Ieri, pe vremea asta, îmi ziceam “încă o zi în care nu s-a întâmplat nimic, în afară de canicula asta cleioasă. Toţi se gândesc la concedii. Sau măcar la weekenduri. Adică la… colea peste trei zile”. Azi au mai rămas două, uite că a şi plouat (s-o fi speriat canarul de la tunete?), dar cel mai important e că, în sfârşit, mi s-a deschis apetitul pentru a mă pune într-un fel în mişcare: îmi fac blog.
Vreau să evoluez incognito, aşa că am nevoie de un nume şi de un pseudonim.
- Stai liniştită – o să te descurci.
- O să-mi mai trebuiască un “despre ce”. Probabil că nici puţin “de ce” n-ar strica. Hai că, dacă tot fac o treabă, o să fie şi nişte “cum”, “cât” şi, mai mult ca sigur, “cine”. Adică un fel de cine ştie ce. Ai prins subtilitatea?
- Eşti bună, incompetento. Te tachinez. Şi înfiorător de talentată. Adică extrem de capabilă să urneşti ditamai proiectul, să muţi munţii, să sfidezi orice provocare, să dezlegi animalul din tine, să zburzi, să planezi, să… ce vrei tu şi cât vrei tu, numai fă odată blogul. Blogul blogurilor. Omenirea aşteaptă. Tăticul blogurilor. Mămica tăticului blogurilor! Clar?
- Clar.
- Aşa. Îmi placi, eşti hotărâtă.
Ţi-ai revenit în sfârşit. Ţi-e limpede că arăţi bine. Aproape mistic – poţi să-ţi permiţi o mică exaltare, face bine la neuronii tăi de blogger – în aburii care ies din asfalt. Şi ce mişcări…
- E plăcut să simţi sub tălpi bitumul încă încins. Inelul pe degetul de la picior a fost o idee excelentă. “Nimănui nu i-a făcut rău un pic de cochetărie” – cum ar spune un personaj de roman siropos.
- Acum, în acest moment, eşti admirată – ştii asta – pentru cum arăţi, pentru nonşalanţă. Habar n-au la ce procesezi. Ce surpriză – magnifică? bine, hai, azi ai voie să te răsfeţi cu orice simţi că-ţi pune sângele în mişcare – le pregăteşti. Nu o să ştie nici măcar apropiaţii. O să rămână strict secretul nostru.
Parcă-i auzi: “Hai, domnule, că de fapt e scris de un bărbat – prea mult nerv şi coi pentru o gagică”, că tocmai tu eşti primadona. De fapt, poate nici nu o să ai un nume de scenă feminin. La asta trebuie să lucrăm cât mai serios şi responsabil.
Oricum, certamente nu le oferi şi n-o să le oferi nici un indiciu despre cine se află în culise: “Bună bucată, şi singură pe deasupra, adică n-a văzut-o nimeni combinată nici măcar cu vreo altă femeie. Păcat că la capitolul intelect stă mai prost – tace prea mult. Parcă se zahariseşte văzând cu ochii din cauza crispării”. Şi aproape au dreptate. Mă rog, aveau…
*
Citiţi şi:
I’magino (1): “Sângerări”, de Alin Fumurescu
I’magino (2): “Perversă mă vreţi?”, de Costin Ilie
I’magino (3): “Umbra”, de Viorel Ilişoi
I’magino (4): “Trebuie să uit!”, de Cezar Ioan
I’magino (5): “Hotărârea…”, de Traian Panghe
Foto: Eleonore Indra
Comentarii