Vă invit să privim aşa: există trei straturi. Jos suntem noi, societatea, stratul cel mai mare. La mijloc e presa, ca o foiţă aşezată peste vieţile noastre. Deasupra e statul, care, pentru că nu poate controla întreaga suprafaţă (dar se străduieşte să o facă), oscilează între protecţie şi sufocare. Foiţa…
Nu ştiu cum măsuraţi dumneavoastră timpul de v-a dat numărul ăsta, cincizeci, iar ce mă miră şi mai tare e că lumea vă crede, că nimeni nu are nici o îndoială, nimeni nu se gândeşte că s-ar putea ca undeva să fie o greşeală istorică, de aceea vă scriu, îngrijorat,…
Înteţirea dezbaterii despre ofiţerii acoperiţi din presă m-a dus cu gândul la o întrebare simplă: cum se mai orientează, în acest teatru de măşti, un om de bună-credinţă? Să presupunem că îl interesează politica, se ţine la curent cu ştirile şi vrea să se implice. Bifând toate astea, el descoperă…
Eu nu sunt corpul pe care îl vedeţi, nu sunt vocea pe care o auziţi sau cuvintele pe care le spun, nu sunt nici faptele mele, nici amintirile pe care le aveţi cu mine, nici măcar senzaţia indefinită pe care o trăiţi când vă gândiţi la mine. Eu sunt altcineva.…
să presupunem că, aşa cum ai anunţat pe Facebook, pe blog sau la miting, nu doar că eşti alături de acei desenatori omorâţi în şedinţa de redacţie, pentru a te opune barbariei de orice fel, ci că, mai mult decât atât, într-atât de mult cât poate să existe într-o relaţie…
La începutul anului, Adrian Ţoca, sufletul site-ului treizecizero.ro (cel mai bun site românesc de tenis şi unul dintre cele mai curate proiecte jurnalistice din ultimii ani), m-a întrebat dacă vreau să scriu un text pentru un grupaj de “predicţii” referitoare la 2015. Am zis că încerc, fără să bănuiesc…
În vara acestui an am făcut parte din echipa care a “implementat” – trebuie să găsim alt verb pentru a înlocui acest monstru – un proiect european dedicat studenţilor-jurnalişti de la Universitatea “Babeş-Bolyai”, denumit “Practică pentru un loc de muncă în mass-media”. Finanţat prin POSDRU, proiectul vrea să le dea o şansă…
La fel ca în cazul instaurării comunismului, cred că e bine ca, acum, apele fiind mai liniştite, să ne întrebăm: eu ce-aş fi făcut? Dacă trăiam în străinătate, m-aş fi dus să votez? În ce condiţii? Câţi kilometri aş fi fost dispus să parcurg până la o secţie? Care e…