De ce eu? Pentru că…

… tu nu te gândeşti la asta. Tu trăieşti lumea ca şi cum la naşterea ta s-ar fi produs big bang-ul, iar universul, de atunci, se dilată la infinit pentru tine. Nu ştiu, dar s-ar putea să ai dreptate. A avea dreptate înseamnă a fi singur. Şi atunci nu mă mai…

Foiţa opacă

Vă invit să privim aşa: există trei straturi. Jos suntem noi, societatea, stratul cel mai mare. La mijloc e presa, ca o foiţă aşezată peste vieţile noastre. Deasupra e statul, care, pentru că nu poate controla întreaga suprafaţă (dar se străduieşte să o facă), oscilează între protecţie şi sufocare. Foiţa…

Dragă domnule Hagi,

Nu ştiu cum măsuraţi dumneavoastră timpul de v-a dat numărul ăsta, cincizeci, iar ce mă miră şi mai tare e că lumea vă crede, că nimeni nu are nici o îndoială, nimeni nu se gândeşte că s-ar putea ca undeva să fie o greşeală istorică, de aceea vă scriu, îngrijorat,…

În cine (n-)am încredere

Înteţirea dezbaterii despre ofiţerii acoperiţi din presă m-a dus cu gândul la o întrebare simplă: cum se mai orientează, în acest teatru de măşti, un om de bună-credinţă? Să presupunem că îl interesează politica, se ţine la curent cu ştirile şi vrea să se implice. Bifând toate astea, el descoperă…

Să zicem că tu eşti Charlie,

să presupunem că, aşa cum ai anunţat pe Facebook, pe blog sau la miting, nu doar că eşti alături de acei desenatori omorâţi în şedinţa de redacţie, pentru a te opune barbariei de orice fel, ci că, mai mult decât atât, într-atât de mult cât poate să existe într-o relaţie…