[Prima scenă începe cu un marş de protest, filmat de sus, de pe o clădire. E seară şi sute de oameni curg pe un bulevard, strigând “Uniţi, salvăm Roşia Montană!”. Camera se deplasează şi vedem cum persoanele din fruntea demonstraţiei se apropie de un baraj al forţelor de ordine.

Filmare de la nivelul solului, printre liderii marşului. O fată cu păr lung şi căciulă priveşte admirativ spre un tânăr bandajat la arcada stângă, care ţine o portavoce în mâna dreaptă şi care discută aprins – nu se aude ce, din cauza scandărilor – cu un alt bărbat aflat în primul rând al marşului. În plan îndepărtat se văd jandarmii aliniaţi. O altă tânără se apropie de urechea fetei şi vorbeşte tare, să fie auzită.]

*

Dana: Uite-i şi p-ăştia…

Cristina (nu aude): Ce?

Dana (mai tare): Jandarmii! Se putea fără ei?

Cristina: Sper să nu fie ca şi-aseară. Ai văzut ce urmă are Radu, săracu’ ?

Dana: Da, dar şi-a cam căutat-o. Trebuia să ne aşezăm când au venit pe noi…

Cristina (revoltată): Adică tot el e de vină…

*

[Camera se mută pe cei doi bărbaţi din primul rând al demonstraţiei.]

Radu (nervos): Băi, nu-mi mai spune tu ce să fac, da? Nu-ţi convine, organizează tu alt marş data viitoare!

Călin (împăciuitor): Bă, Radu, repet, ţi-am mai zis: calmează-te, că vrem acelaşi lucru, numai nu-i mai provoca. Plus că iar ţi-o iei…

Radu: Şi ce dacă? Dă-i, bă, în morţii mă-sii, că n-au ce să-mi facă!

[Radu duce portavocea la gură, se întoarce spre mulţimea de protestatari şi începe să strige: “Roşia, Roşia, vine revoluţia!”. Cristina, aflată la câţiva paşi, preia imediat scandarea, foarte însufleţită…

Ecran negru şi titlul: Scenariul. Începe coloana sonoră şi apar creditele.]

*

[A doua scenă: o cameră tipică pentru un tânăr necăsătorit, cu pat de o persoană, aşternut în dezordine, bibliotecă pe un perete, dulap deschis, haine aruncate pe scaun, o chitară rezemată într-un colţ. La birou stă un tip de vreo 25 de ani. Are căşti pe cap şi se uită la ecranul unui laptop cu o figură deprimată. Se aud două bătăi şi un tip de circa 50 de ani bagă capul pe uşă.]

Ioan: Am vrut să văd ce faci…

Tudor (iritat, dându-şi jos casca de pe o ureche): Ce zici?

Ioan: Ce faci?

Tudor (deranjat, îşi dă jos şi cealaltă cască): Mă uit la ceva pe net. Imediat plec.

Ioan: Unde pleci?

Tudor: Până-n oraş. De ce?

Ioan: Vreau să ştiu. Ce faci în oraş?

Tudor: Ce treabă ai tu? Mă duc la miting, na!

Ioan (enervat): La ăia cu Roşia Montană?

Tudor: Da! Care-i problema? Ai ceva-mpotrivă?

Ioan (şi mai nervos): Da, am, dar nu despre asta-i vorba. Ziceai că te-apuci să scrii pentru concursul ăla de la Haş-beo… Fă măcar atâta. Apucă-te. De când ţi-ai dat demisia, stai toată ziua în casă şi-ţi plângi de milă. Pune mâna şi fă ceva.

Tudor: Băi, ţi-am mai zis de mii de ori: nu e treaba ta ce fac. Dacă vreau să stau degeaba, mă priveşte. Am 25 de ani, nu ţi-am mai cerut bani, gata. Şi se zice HBO (pronunţă englezeşte), da? Nu “haş-beo”. Nu vă-nvaţă engleză la SRI? [Face o pauză, dându-şi seama că a sărit calul]. Am timp până-n 15 mai să scriu şi pentru concurs. Da’ poate n-am chef, da?

Ioan (turat): Păi să-ţi faci chef, că nu-i normal să pierzi vremea la vârsta asta. Şi dacă nu-ţi mai dau bani, nu înseamnă că nu-mi pasă ce faci. La 25 de ani ar trebui să fii pe picioarele tale, nu să stai cu mine şi cu maică-ta. De ce nu încerci la altă televiziune, dacă asta-ţi place? Ce, s-au terminat televiziunile?

Tudor: Mă laşi? Peste tot e la fel, parcă nu ştii… Aia nu-i presă.

Ioan (o lasă mai moale): Ok, atunci începe măcar să scrii, să te mişti cumva. Ce tre’ să faci la concurs?

Tudor: Un episod-pilot pentru un serial HBO.

Ioan: Asta ce-nseamnă?

Tudor: Un PDF de minim 30 de pagini şi maxim 60, cu personaje, dialoguri, tot. Ştii ce-i ăla PDF?

[Ioan îl priveşte jignit.]

Tudor: … primul episod tre’ să-i dea pe spate, să vrea să facă un sezon întreg, aşa-i la ei.

Ioan: Despre orice?

Tudor: Da, numa’ să fie poveste originală, să se-ntâmple-n România.

Ioan: Tare. Şi cât îţi dă dacă câştigi?

Tudor: 2500 de dolari.

Ioan (încântat): Oo, e bine. Şi ce mai aştepţi? Ţi-ar ajunge câteva luni banii ăştia. Sau ai putea să te angajezi şi să-ţi iei ceva de ei…

Tudor: Iar începem?… N-am mai scris scenarii, crezi că-i aşa uşor? Crezi că ajunge să te uiţi la filme sau să lucrezi în televiziune ca să te pricepi? Tu, gata, deja mă vezi câştigător. [Zâmbeşte visător] Şi, oricum, m-aş duce undeva cu banii ăia… Dar câştigătorul nu se anunţă decât în 24 august… [Închide laptopul şi se ridică de la birou.] Gata, plec.

Ioan (redevine concentrat): Ai grijă cu mitingurile astea. Că nu ştii ce-i în spate şi pici de fraier. Şi poate-ţi mai iei şi-o bătută… Ai văzut ce-a fost aseară?

Tudor (sarcastic): Da, da, ştiu, suntem plătiţi de “agenturile străine”. Dac-ar fi după voi, România ar fi tot în comunism.

Ioan: Vorbeşte gura fără tine. Credeţi c-aţi descoperit voi aurul ăla… Sau patriotismul. Faceţi voi mare brânză pe străzi…

Tudor (cocoşel): Bine, hai să-ţi zic. Nu mă duc doar aşa, să “salvez” Roşia Montană. Am şi-un interes [zâmbeşte cu subînţeles].

Ioan (complice): Aşa mai vii de-acasă. Cine e fata, vreo activistă de-aia?

Tudor: O cheamă Cristina. Ea mi-a zis de concursul de la HBO.

Ioan (specialist): Vezi că astea-s periculoase, nu se schimbă niciodată…

Ecran negru.

*

Disclaimer: textul de mai sus e un joc, personajele sunt fictive, însă informaţiile referitoare la concursul de scenarii lansat de HBO România sunt reale.

Astfel:

– cine vrea să participe la concurs trebuie să încarce primul episod al unui posibil serial tv aici;

– data-limită până la care se acceptă înscrieri este 15 mai 2015;

– scenariul trebuie să fie original şi să respecte cerinţele unui proiect HBO, printre care: să nu fie sitcom sau telenovelă, să fie centrat pe realităţi româneşti şi să conţină cel puţin un personaj memorabil;

– concurentul trebuie să ţină cont că un sezon al unui serial HBO cuprinde între 4 şi 10 episoade, deci povestea trebuie dozată în consecinţă;

– scenariul episodului-pilot trebuie să fie încărcat pe site în format PDF şi să aibă între 30 şi 60 de pagini; nu se primesc manuscrise tipărite şi nici fişiere trimise pe e-mail;

– câştigătorul va fi decis de un juriu selectat de HBO România şi va fi anunţat în 24 august 2015;

– premiul este de 2500 de dolari şi, dacă există mai mulţi autori ai scenariului câştigător, suma va fi împărţită între ei.

Alte informaţii despre concurs găsiţi aici, la secţiunea “Întrebări frecvente”.

Această postare este sponsorizată de HBO România.

*