iată frumoasa, omeneasca înfrângere, la mare preţ
dar eu unul sunt martor, eu am văzut
acei oameni, blânzi, de neînfrânt
învăţând nemurirea, ochii i-am privit. Suferinţa
nu le mai putea micşora cu nimic
fericirea

sfârşitul lor e asemenea dimineţii

vezi,
vestitul astrolog, apărat de stele, friguros
pustiit de noroc, nu era
asemenea lor, nici yoghinul bătrân ce mi-a spus
rănile da, însă sufletul
eu nu-l pot vindeca

*

Poetul e Daniel Turcea (1945-1979), cel care a scris: “Ştiu, vom muri, dar câtă splendoare!”.

*