Viaţa ta e un film pe care îl vezi la dvd player. Totul se petrece pe ecran, tu eşti acolo, parte din el, dar ai şi telecomanda. E o telecomandă universală. Nu ştii ce să spui? Click pe pause; şi te mai gândeşti. Te enervează lătratul câinelui sau copilul vecinilor? Click-uri repetate pe volume, cu minus. Sau pe mute, dacă nevasta îţi face program.
Vrei să te “bronzezi”? Foloseşti meniul de culori şi luminozitatea. Te plictiseşte discuţia de la masă? Ai opţiunea picture in picture: alegi un meci, în colţul ecranului ochilor tăi, păstrând şi aparenţa că rămâi atent la realitate. Ţi-e dor de adolescenţă? Click pe rewind şi vizionezi orice moment deja petrecut, doar gândindu-te ce amintire să-ţi activezi. În filmul vieţii tale, eşti şi actor beneficiar, şi spectator discreţionar. La o adică, te-ai crede regizorul.
Şi, poate mai grozavă decât toate, ai tasta fast forward: poţi trece peste orele chinuitoare, poţi scăpa de zilele când eşti bolnav sau, dacă vrei, dacă aşa crezi tu că e bine, poţi să sari chiar şi peste anii pe care-i mai ai de aşteptat până te promovează şeful.
Corpul tău înregistrează schimbările, mintea, nu. Nu-i nimic: dacă ai nevoie de vreo informaţie din trecut pentru a face faţă prezentului, rewind. Ţopăi prin spaţiul virtual şi aterizezi în destinul tău numai unde şi când îţi convine. O idee simplă şi aducătoare de fericire, această telecomandă.
Sau nu. Sau poate ratezi clipele când ar fi trebuit să intervii, poate laşi neîmplinită promisiunea că le vei construi copiilor tăi o căsuţă de lemn, poate, în timp ce tu driblezi momentele dificile, dragostea vieţii tale va căuta o altă jumătate de dragoste, una prezentă. Poate, acaparat de ideea reuşitei, de bani şi de carieră, survolezi tocmai scopul de dincolo de aceste scopuri.
Unica noastră certitudine e cel mai neglijat argument în multe alegeri intermediare. Uităm că murim. Refuzăm să punem în balanţă şi acest “detaliu”. Ne ambiţionăm să trăim ca şi cum, într-o bună zi, datorită străduinţelor de până atunci, vom urca pe un podium de unde nimeni nu ne va mai putea da jos, podiumul definitiv, medalia de aur, numai a mea, eternă, viaţa asta e a mea, viaţa mea e asta, nemuritor, mă vedeţi, nu?, sunt eu, aici, sus.
Click* nu e o capodoperă, dar mi-au dat lacrimile. Dacă am avea o telecomandă să ne poarte încoace şi-ncolo prin timpul nostru neştiut, în speranţa unei cruci mai uşoare de dus, am crede că viaţa poate fi o tolănire pe canapea.
Mi-au dat lacrimile, dar m-am ţinut.
*
* Regia: Frank Coraci. Cu: Adam Sandler, Kate Beckinsale, Christopher Walken.
Foto: celebritywonder.com
Comentarii