De ce întrebarea din titlu? Pentru că, din câte am citit înainte de ziua Oscarurilor, aceasta pare să fi fost adevărata finală neoficială pentru “cel mai bun film al anului”. Şi chiar dacă lucrurile nu s-au petrecut aşa, mă atrage, totuşi, ideea de a face o paralelă între cele două pelicule, dintr-un motiv pe care sper să-l descopăr scriind. (Căci scrisul e, fără îndoială, una dintre cele mai misterioase tehnici de arheologie psihică).

Când urmărim un film artistic, dacă o facem dintr-o dorinţă de îmbogăţire mentală şi nu din nevoia de relaxare, trebuie să fie ceva, pe lângă curiozitate, care să ne “transporte” într-o dimensiune exploratorie şi să ne păstreze concentrarea “neblurată”. Altfel, în absenţa acelui element – care poate fi un personaj, o regăsire, “schepsisul” sau doar aerul filmului -, la final nu vom rămâne decât cu sentimentul iritat al timpului irosit.

În “Slumdog Millionaire”, ingredientul secret este minunata demonstraţie a faptului că totul are un rost, aşezată pe osatura concursului de cultură generală. Ca orice poveste spusă bine, şi aceasta te învăluie pentru a-ţi transmite, pe calea intuiţiei, un adevăr universal valabil. În cazul de faţă, atenţia pătrunzătoare pe care trebuie să o acorzi întâmplărilor vieţii.

A înregistra semnele ca atare, cu încrederea calmă că va veni o zi când ţi se va desluşi înţelesul lor, este atitudinea bună, varianta corectă la continua întrebare a existenţei.

De cealaltă parte, “Frost/Nixon” e despre răspunsuri fundamental greşite. Iar cel mai greşit răspuns, dacă îmi e permis un asemenea superlativ barbar, este iluzia că poţi preîntâmpina toate întrebările. Să te pregăteşti pentru încercările viitoare convins că ai putea astupa toate fisurile aparenţei, iată măreaţa cădere a omului politic. Să-ţi trăieşti viaţa ca pe un antrenament pentru un interviu esenţial e o strategie care te duce blindat la pierzanie.

Aceasta e diferenţa. De aceea mă atrăgea să scriu comparativ despre cele două filme. Trăim un test permanent. “Vrei să fii milionar?” Vrei să câştigi confruntarea cu destinul? Nu te căzni să memorezi subterfugii; soluţia e acolo, într-un semn pe care nu l-ai descifrat la vremea lui, dar nici nu l-ai uitat. Întrebarea nu e capcana. Întrebarea e soluţia.

P.S. Despre filmele propriu-zise nu mai am de zis prea multe. “Slumdog…” a luat Oscarul pe merit – e ca o pizza cu toate ingredientele bine dozate, îmbietoare, coaptă cât trebuie, îndestulătoare. “Frost/Nixon” e pentru connaisseurs, e un ungher din scena puterii întrezărit la o ridicare de cortină. Are un singur personaj bine construit, Nixon, în jurul căruia gravitează, palide, celelalte. Total insuficient pentru locul 1.