Prietena noastră Ana, din Chicago, citeşte o carte despre care spune că e “extraordinară” – memoriile lui Katharine Graham (1917-2001), americanca a cărei familie a deţinut cotidianul “Washington Post” şi care s-a aflat ea însăşi la conducerea ziarului în timpul scandalului “Watergate”. Volumul se intitulează “Personal History” şi a fost distins cu premiul Pulitzer în 1998.
În carte, Ana a dat peste cele şapte principii pe care tatăl autoarei, Eugene Meyer, le-a publicat în 1933, după ce a cumpărat “Washington Post”. Mi le-a trimis şi mie, încântată (şi nostalgică, bănuiesc, după anii când făcea “teren”). Am rugat-o să le traducem împreună, pentru a găsi o formulare cât mai apropiată de original.
Chiar dacă termenul “deontologie” a devenit asociat cu sarcasmul, aceste principii sunt valabile şi azi, indiferent de canalul prin care e difuzată informaţia. E suficient să înlocuiţi “ziar” cu “redacţie”:
1) The first mission of a newspaper is to tell the truth as nearly as the truth may be ascertained.
Cea mai importantă misiune a unui ziar este să spună adevărul, într-o măsură cât mai apropiată de cea în care a fost constatat.
2) The Newspaper shall tell ALL the truth so far as it can learn it, concerning the important affairs of America and the world.
Ziarul trebuie să spună TOT adevărul pe care-l află în privinţa chestiunilor importante din America şi din lume.
3) As a disseminator of the news, the paper shall observe the decencies that are obligatory upon a private gentleman.
Ca mediu de informare, ziarul trebuie să ţină cont de decenţa (reţinerea) necesară atunci când e vorba de viaţa unei persoane particulare.
4) What it prints shall be fit reading for the young as well as for the old.
Ceea ce se publică trebuie să poată fi citit atât de tineri, cât şi de cei în vârstă.
5) The newspaper’s duty is to its readers and to the public at large, and not to the private interests of its owners.
Ziarul trebuie să fie în slujba cititorilor săi şi a publicului în general, nu a intereselor particulare ale patronilor săi.
6) In the pursuit of truth, the newspaper shall be prepared to make sacrifices of its material fortunes, if such course be necessary for the public good.
În demersurile pentru aflarea adevărului, ziarul trebuie să fie gata de sacrificii materiale, dacă acestea servesc binelui colectiv.
7) The newspaper shall not be the ally of any special interest, but shall be fair and free and wholesome in its outlook on public affairs and public men.
Ziarul nu trebuie să susţină niciun fel de interese particulare, ci să fie onest, liber şi integru în privinţa chestiunilor şi a persoanelor publice.
*
P.S. În acelaşi context, salut decizia CNA de a le interzice televiziunilor să difuzeze imagini de la locul tragediei, atunci când e vorba de sinucideri, crime şi mutilări, dar şi imagini care prezintă suferinţa familiilor afectate. Mult rău au făcut aceste ştiri, ani de zile, mentalului colectiv. Şi mult rău le-au făcut şi jurnaliştilor înşişi, care s-au obişnuit, cu sutele, să primească de-a gata şi să se limiteze la ştiri furnizate de Poliţie şi de Pompieri. Să fie o şansă pentru creativitate în redacţii?
Comentarii