Când fotbalul se joacă cu gândul la victorie şi pentru suporteri, se nasc meciuri precum cel din această seară. Liverpool pierduse acasă cu 3-1 şi singura sa şansă era să atace. A început tare partida de pe terenul lui Chelsea, conducând cu 2-0 la pauză.

Repriza a doua a fost oda bucuriei de a juca. În copilărie, meciul nu e niciodată pierdut. Dacă eşti condus, poţi oricând să îţi convingi adversarii să mai stea 10 minute, în speranţa că vei egala sau chiar că vei răsturna scorul. Astăzi, am văzut pe Stamford Bridge două echipe de oameni mari care n-au uitat să fie copii, chiar dacă nu pot prelungi partida până se întunecă. Iar în tribune aplaudau şi sufereau zeci de mii de părinţi.