Mie-mi plac clasamentele.

Citesc și mă ajută articolele de tipul "Top 10" sau "Top 100" care se referă la cărți ori la filme dintr-o anumită perioadă. (Nu mai vorbesc despre sport, că atunci nu mai termin postarea :) )

În plus, mă iau după recomandările făcute în rețele de oameni ale căror gusturi le-am verificat.

Sunt mereu în căutare de titluri și de autori pe care nu i-am descoperit încă.

E tot o formă de dependență, am realizat asta de curând: așa cum alții au nevoie de alcool ca să uite ceva ori ca să se dezinhibe, eu "torn" lecturi peste această sete nesfârșită.

Din acest motiv, de fiecare dată când dau peste un roman grozav, dorința imediată e să-l dau mai departe, să-l "împărtășesc".

Și cred că nu e nimic ieșit din comun în această dorință: cititorul citește ca să nu mai fie singur.

Cititorul citește (și) ca să întâlnească, prin intermediul textului, oameni cu care să rezoneze: măcar pentru o scenă, măcar pentru o idee sau măcar pentru un minut.

De fapt, m-am apucat să scriu această postare ca să "dau mai departe" o carte apărută recent: "Bărbatul care iubea câinii", de Leonardo Padura.

E un roman care a intrat în topul meu cu romane străine publicate în acest secol. (Criteriul topului e următorul: aș mai reciti acest titlu?)

Romanul lui Padura e o construcție pe cel puțin patru niveluri, cu o documentare excepțională, despre fanatism și orbire ideologică.

Nivelul 1: ultimii ani din viața lui Troțki, poate cel mai inteligent dintre conducătorii bolșevici, creatorul Armatei Roșii, dar și al conceptului de "revoluție permanentă" (pe care-l regăsim în noile mișcări progresiste).

Nivelul 2: transformarea tânărului catalan Ramón Mercader în asasinul lui Troțki: radicalizarea unui idealist nesigur pe sine, instruirea sa de către NKVD, căderea sa în abis.

Nivelul 3: viața din Cuba comunistă de-a lungul câtorva decenii, sărăcia, deprimarea, dar și omenia simplă, prin ochii scriitorului ratat căruia i se dezvăluie istoria lui Ramón Mercader.

Nivelul 4: autorul cărții spune povestea autorului unui manuscris care spune povestea autorului unei crime care-l vizează pe autorul revoluției din cauza căreia autorul cărții a ajuns să scrie.

Ziceam că acest roman a intrat în topul meu cu romane proaspete (publicate în secolul XXI), și aici mă refer doar la cărți scrise de autori străini.

Acesta e topul, în ordine alfabetică (și sper să vă fie de folos pentru această vacanță):

  • "Apeirogon", de Colum McCann;

  • "Bărbatul care iubea câinii", de Leonardo Padura;

  • "Beatus Ille", de Antonio Muñoz Molina;

  • "Chipul tău, mâine. Febră și lance", de Javier Marías;

  • "Confiteor", de Jaume Cabré (locul 1, de departe, în acest top);

  • "Fizica tristeții", de Gheorghi Gospodinov;

  • "Sălbaticul", de Guillermo Arriaga;

  • "Stella Maris", de Cormac McCarthy;

  • "Sticletele", de Donna Tartt;

  • "Wolf Hall", de Hilary Mantel.