Săptămâna trecută, miercuri, în redacţia “Evenimentului zilei” a fost una dintre cele mai triste zile de când există ziarul. Cel puţin aşa am simţit eu, citind pe bloguri. Au fost concediaţi aproape 30 de oameni din mai multe secţii, însă redacţia a aflat doar cu o zi înainte că urmează reduceri de personal, şi nu de la şefii săi, ci de pe… bloguri. Apariţia acestei informaţii a fost motivul pentru care anunţul oficial şi discuţiile cu oamenii din “lista neagră”, programate de conducerea trustului Ringier pentru joi, 26 martie, au fost devansate cu 24 de ore. A trecut mai bine de o săptămână de atunci şi, pentru că situaţia a reintrat oarecum în normal, l-am rugat pe redactorul şef de le EvZ, Vlad Macovei (foto), să-mi acorde un scurt interviu. Iată ce-a ieşit:

Când ai aflat că trebuie să daţi afară circa 40 de oameni?
Vlad Macovei: Numărul a fost stabilit în urmă cu câteva săptămâni. Dar n-am “aflat”, pentru că eu am propus numărul.
În urma unei analize?
Da. Am mers între un minim şi un maxim. Până la urmă am căzut la mijloc. Şi aş vrea să fac o precizare: n-au fost daţi afară 40 de oameni, ci mai puţin de 30.
Ai decis pe baza unei sume care trebuia tăiată din fondul de salarii?
Nu. Restructurarea aceasta nu a vizat în primul rând o tăiere de costuri, deşi şi asta a contat, normal. Restructurarea asta trebuia să răspundă următoarei întrebări: cu câţi oameni se poate face un ziar pe print, pe termen mediu.
În comunicatul Ringier din ziua aceea se spune că “Evenimentul zilei poate fi produs la acelaşi nivel de calitate cu o echipă redacţională mai mică”. Pe de altă parte, fiecare concediat a primit un plic în care, printre altele, scria că angajatorul este “pe deplin mulţumit de serviciile prestate de către angajat”. Cum se împacă cele două afirmaţii?
Păi se împacă, zic eu. Pentru că efortul este distribuit constant, şi la bine, şi la rău. Adică nu au plecat nişte proşti. Au plecat nişte oameni care îşi făceau treaba, şi treaba lor va fi preluată de cei care au rămas.
Dar asta ar însemna, teoretic, salarii mai mari pentru cei ce rămân…
Mi-e greu să completez remarca ta. Aş fi ipocrit. În majoritatea cazurilor, nu va însemna.
Paginademedia.ro scria că tu şi redactorul şef adjunct Ioana Lupea aţi întocmit lista. E adevărat că nu v-aţi sfătuit cu şefii de secţie?
Da, e adevărat.
Ţi se pare normal ca redacţia să afle de aceste concedieri de pe bloguri (de la Lovin şi Comănescu)?
Nu. Îmi pare rău pentru asta. Din cauza asta, le-am produs oamenilor suferinţe suplimentare. Sau măcar stres, dacă suferinţă ţi se pare prea dramatic.
Avuseseţi anterior vreo discuţie în care să le spuneţi oamenilor că situaţia e dificilă şi că e posibil să urmeze concedieri? Cel puţin aşa, în principiu…
Am lăsat să se înţeleagă că orice măsură este posibilă în viitor, dar n-am discutat explicit despre asta.
A cui a fost decizia de a păstra secretul?
A tuturor, de la mine în sus, including me.
Dacă tu ai fi fost şef de secţie şi ţi se comunicau pur şi simplu numele unor oameni din secţia ta care trebuie să plece, cum crezi că ai fi reacţionat?
Nu ştiu, sincer. Vroiam să scriu că m-aş fi enervat, după aia m-am gândit că aş fi fost şi uşurat, într-un fel. Deci chiar nu ştiu cum aş fi reacţionat. Probabil mixed feelings, dar nu pot să-ţi răspund tranşant.
Dar nu ţi s-ar fi părut normal, chiar dacă te degreva de o decizie grea….
Mi-aş fi dorit să împart sarcina asta cu cât mai mulţi, e uman şi normal. Dacă aş fi zis însă şefilor de secţie, este clar că ar fi apărut pe bloguri mult mai repede. Nu pentru că ei ar fi “turnat”, pentru că nu cred asta. Am nişte şefi de secţie foarte buni şi foarte loiali ziarului. Dar ar fi simţit şi ei nevoia să se consulte şi, din momentul ăla, procesul ar fi fost scăpat de sub control.
EvZ era apreciat şi pentru felul în care transforma subiecte de la corespondenţi în titluri de prima pagină. Acum, că ei au fost concediaţi, cum te gândeşti să-i suplineşti? Nu e mai scump să trimiţi reporter din Bucureşti de fiecare dată când e un subiect bun în teritoriu?
În primul rând, corespondenţii nu au dispărut. Nici ei, ca oameni, şi nici infrastructura. Au trecut pe online, adică sunt arondaţi lui evz.ro. Sigur, vom discuta dacă îi păstrăm pe toţi, pe ce trebuie să facem focus sau alte chestii interne, dar corespondenţii nu au dispărut şi vor lucra inclusiv pentru print.
Am înţeles. Cineva scria la una dintre postările de pe bloguri privind acest subiect că “s-a terminat cu efervescenţa aia din redacţie, cu agitaţia creativă, cu discuţiile în contradictoriu”. Cum comentezi?
Eu aproape numai în contradictoriu am discutat zilele astea :) . Agitaţie creativă există, te asigur. Cât despre efervescenţa aia, nu prea ştiu exact ce înseamnă. Eu, unul, n-am mai prins-o. Eu ştiu că există o efervescenţă normală, dacă pot zice astfel. Cum era “aia”… nu ştiu. Şi, sigur, e treaba mea să întreţin “focul”. Asta vreau să fac în săptămânile următoare.
Şi ultima întrebare: acum, că apele s-au mai calmat, dacă ai putea da timpul înapoi, cum ai proceda?
De când am venit aici? Probabil la fel.
Mă refer la concedieri şi la comunicarea lor.
Am făcut ceea ce trebuia făcut. Sună ca într-un film american. Strategic, aş proceda la fel. Tactic, poate aş fi evitat unele tensiuni punctuale prin metode specifice. Ţi-am dat şi un răspuns serios.
Ce fel de metode?
Specifice. O combinaţie de psihologie empirică şi putere de convingere. Şi tact. E aproape o glumă ultimul răspuns. Nu-l lua prea în serios…