Înfiinţarea Uniunii Social Liberale (USL) modifică semnificativ jocurile de putere din România, cel puţin până la alegerile locale din 2012. Dacă încercăm să ne eliberăm de patimi şi de preferinţe, vom recunoaşte că, din perspectivă ideologică, USL este cea mai largă platformă formată după 1989, însă această anvergură poate reprezenta fie un mare magnet electoral, fie, dimpotrivă, doar o carcasă bicefală.

Ceea ce putem face acum e să-i studiem mugurii – documentele de constituire. Acolo se găsesc unele semne interesante, dar şi câteva ţinte uşor de lovit.

Comparaţia cu “D.A.”. USL reclamă o situaţie similară celei care a determinat apariţia Alianţei “Dreptate şi Adevăr”. Astfel, primul dintre cele cinci “obiective principale” consemnate în Agenda Politică a USL este “înlăturarea de la putere pe cale democratică a actualului regim clientelar-mafiot corupt şi ineficient”. (Dacă regimul Iliescu-Năstase a fost sau nu “mai mafiot” decât regimul Băsescu-Boc este o opţiune a fiecăruia dintre noi.)

Dar dincolo de această eventuală asemănare, dincolo de faptul că USL se înfiinţează, la fel ca “D.A.”, într-un an preelectoral, cele două construcţii se deosebesc net la capitolul “coeziune ideologică”. În timp ce Alianţa PNL-PD din 2003 era închegată de o viziune de dreapta, având ca “locomotivă” propunerea de introducere a cotei unice de impozitare, Uniunea de acum nu are o idee simplă şi coagulantă.

Nu este întâmplătoare, în acest sens, incapacitatea de a lansa o siglă comună. Consecinţă: alegerea unei variante improvizate (foto), alăturarea semnelor grafice ale PSD şi al Alianţei de Centru Dreapta (PNL-PC), ceea ce diluează din start impactul simbolic al noii formaţiuni.

sigla USL

Aglomerarea în centru. Gruparea, sub o aceeaşi umbrelă, a unui partid social-democrat, a unuia liberal şi a unuia (pretins) conservator implică un serios avantaj “cantitativ” şi un potenţial risc “calitativ”. Primul este evident şi mizează pe atracţia românilor faţă de rarele forme de unitate politică. Celălalt se referă la percepţia că, intrând în această Uniune, atât PSD, cât şi PNL se deplasează spre “centru”.

În această fază, percepţia cu pricina e confirmată de alegerea denumirii “Social Liberală”, pentru că trimite la o ideologie hibridă situată în dreapta stângii sau, dacă preferaţi, în stânga dreptei. (Ca o ironie istorică, “social-liberalismul” e chiar doctrina celui mai mic partid din USL, cel Conservator, care este şi cel mai câştigat de pe urma acestei alianţe, raportat la proiecţiile anterioare.)

Dacă aglomerarea în centru nu va fi contracarată prin programe care să atingă măcar fidelii partidelor constituente (dacă nu şi o parte a nehotărâţilor), atunci la stânga USL se va ivi loc liber pentru o ofertă mai radicală (de pildă, PRM), iar la dreapta sa va putea “zburda” PDL. De altfel, PDL primeşte o nesperată gură de oxigen prin apariţia USL: mulţi români îi vor atribui implicit o greutate mai mare decât are în acest moment, pe motiv că “toţi ceilalţi se unesc împotriva sa”.

Priorităţi-generalităţi. Să revenim la documentele cu care USL îşi începe cariera. Prima observaţie este că obiectivele sale principale, cinci la număr, sunt prea vagi şi ar putea figura în oricare altă platformă autohtonă. În afară de înlăturarea actualului regim – de care am vorbit mai sus şi care este un scop trivial în politică -, USL îşi propune:
2) “revenirea României pe un drum politic, economic şi social european”, 3) “asigurarea bunăstării cetăţenilor”, 4) “asigurarea bunei guvernări” şi 5) “reprezentarea intereselor majore ale României în relaţiile internaţionale”.

Să presupunem, de dragul bunei credinţe, că e normal ca aceste ţeluri să exprime doar cadre generale şi, ca atare, să căutăm soluţii propriu-zise printre cele 20 de priorităţi ale Agendei Politice formulate de USL. Primele 10 asemenea priorităţi (cele pentru “reforma instituţională şi modernizarea României”) conţin preponderent sintagme pe care le auzim de mult (clamate şi de PDL) şi cu care un om civilizat n-are cum să nu fie de acord. Exemple: “stat eficient”, “Parlament întărit”, “justiţie independentă”, “diplomaţie pragmatică”, “valori respectate”.

Singura prioritate a USL care ar furniza o reală schimbare sună astfel: “Valorificarea şi protejarea resurselor umane şi naturale ale României în interes naţional”. Acesta e un filon pe care toţi îl cunosc, dar nimeni nu pare capabil să-l exploateze cu metodă.

*

Continuarea (încă pe atât) poate fi citită aici.