Nu se poate să se piardă, aşa, pur şi simplu. Mai ales dacă altcineva le poate salva. Visurile unui om care moare pe neaşteptate ne rămân nouă, celor care l-am cunoscut.

A murit azi-dimineaţă, în faţa blocului, după ce-şi pornise maşina. Avea 33 de ani. Numele său – Alex Miriştea. Director de distribuţie al trustului Realitatea-Caţavencu. L-am cunoscut puţin – îi ţin minte ochii albaştri, dar, de fiecare dată când ne întâlneam la vreo şedinţă sau pe vreun hol, eram uimit cum poate fi atât de calm şi de luminos un om a cărui funcţie presupune un stres inimaginabil.
Căci Alex trebuia să ştie mereu ce tiraj a tras ziarul X, de ce n-a ajuns sau de ce a întârziat pachetul în oraşul Y, de ce produsele trustului nu sunt la vedere în Piaţa A, de ce firma de difuzare B nu şi-a plătit datoriile, când se face probă de tipar pentru lansarea noii reviste Y. Pe el îl sunau toţi când voiau să afle “cum a mers” cine ştie ce ediţie cu subiect bun, pe el îl sunau toţi când ziarul sau revista nu se mai găseau nu-ştiu-unde, el trebuia să fie şi la birou, şi pe teren, şi la tipografie, şi la gară.

Iar săptămâna trecută – şi de aceea îndrăznesc să scriu despre el – a postat trei comentarii pe blogul meu, la “Scrisoarea unui emigrant…”. Neaşteptat. Nu mai vorbisem de peste un an. Şi m-am bucurat văzând că-şi mărturiseşte visul, ca şi cum voia să strige în gura mare că, în sfârşit, se va elibera. Hotărâse să plece din ţară şi se recomanda drept “preemigrant”:

Motivul principal derivă, cum mulţi au scris chiar şi aici, din faptul că nu mă simt român (cetăţean) în România (sună ciudat, dar aşa e). Nu mă identific cu un procent majoritar de purtători de carte de identitate în trei culori. Un alt motiv este acela al copiilor, pe care vreau să-i am. Dar nu vreau să audă de “becali”, nu vreau să asculte “salam”, ci doar să ştie că salamul e un aliment. Alt motiv : MIZERIA FIZICĂ şi MIZERIA UMANĂ din această ţară, care a ajuns să se manifeste, în opinia mea, în forme inimaginabile.
Privitor la plecare: mă ameninţ singur de mult timp, am avut şi o încercare “eşuată” acum 6-7 ani în Germania… care nu m-a făcut decât să-mi doresc şi mai mult să plec, dar legal şi asta din respect pentru ei. (…)
M-AM SĂTURAT DE ŞMECHERI ŞI ŞMECHERII!
O sa mă ţin şi eu scai de Laura (o colegă de trust care va emigra – n.M.M.) pe continentul celălalt, după ce o să încerc încă o dată în bătrânul nostru continent. Deci, ca să nu fiu mistic : Canada via Germania, sper. Am încă dilema : un stat cu un sistem social mai scăzut, dar cu o deschidere mai mare către emigranţi, ori un stat cu un sistem social mai robust, dar cu o toleranţă mai mică la emigranţi ? – având în vedere că nu trăim de mai multe ori, e greu să alegi în opinia mea.

spor,
Alex

Îşi dorea să trăiască într-o lume normală şi să devină tată. Acolo. “Dincolo”.
A murit încercând să o ia încă o dată de la capăt. Şi astăzi… A murit “în trafic”, scrie presa.

Dumnezeu să te ierte, Alex! Odihneşte-te în pace!

Pe lumea asta, suntem, toţi, nişte preemigranţi.