de Constanţa Buzea

mişcat să fie aerul ca-n moară
grămezi de frunze toamna mea cu tine
s-avem în faţa ochilor coline
să fiu bolnavă şi să nu mă doară

roua în roiuri cadă peste stepe
mirosul ierbii să trezească sete
să se adune cai de-un an în cete
oprind din mers căruţele cu iepe

aceloraşi tristeţi să ţinem parte
să nu se-ndure dulcea lumii moarte
de sufletul meu rupt în două soarte

să rezistăm umbriţi de-aceeaşi carte
când a nu fi şi-a fi mereu departe
acelaşi chip le este dat să poarte

Notă. Poezia face parte din volumul “Sala nervilor” (mulţumesc, Monica!). Sursa foto, aici.