Toate sunt acolo, înăuntru. Omul, arta, casa, natura, timpul şi spaţiul. Aparenţa că poţi opri căderea. Magia vieţii, cerul răsturnat, pământul înălţat, exteriorul interiorizat, asemănările neasemenea. Infinitul mare în picătura infinitului mic. Nemurirea.

Mai ţineţi minte versul care-i lipsea “Ultimului samurai” din poemul despre florile de cireş? Versul care i se revelează înainte să moară? “Toate sunt perfecte”.

Fotografia se intitulează “Reflexie într-un balon de săpun” şi am găsit-o printre imaginile anului 2008 la un concurs organizat de Wikimedia Commons, un site care oferă oricărui internaut, pe gratis, peste 4,5 milioane de fişiere (foto, audio, video). Faceţi click pe ea. Nu se mai sparge.