Cotidianul britanic “The Guardian” a avut dreptate când, dintre toate solicitările pe care Departamentul de Stat le-a trimis ambasadei americane la Bucureşti (potrivit notei diplomatice publicate de WikiLeaks), a evidenţiat-o în titlu pe cea privind datele biometrice ale actualilor lideri români, ale celor în devenire, precum şi ale consilierilor acestora. Presa noastră a preluat întocmai materialul din “The Guardian”, dar n-a mers mai departe, n-a încercat să-şi explice şi, apoi, să explice şi publicului de ce aceasta pare a fi cea mai neobişnuită “dorinţă” a spionajului american.
Pentru că despre spionaj e vorba, fără niciun dubiu. Şi probabil că, în acea lume secretă, o asemenea cerere nici nu reprezintă ceva ieşit din comun, dovadă fiind că fragmentul cu pricina figurează doar la finalul unui subpunct dintr-un capitol mai amplu al “nevoilor” informative americane. De fapt, aici nu e vorba (doar) despre relaţiile politice sau diplomatice dintre Bucureşti şi Washington, ci despre viitor, despre înţelegerea potenţialelor pericole şi a mijloacelor de influenţă pe care le furnizează noile tehnologii.
Ce înseamnă date biometrice? Pe de o parte, amprentele, imaginea feţei, irisul scanat, forma mâinii şi, la un nivel superior, ADN-ul persoanei, iar, pe de altă parte, mersul, vocea şi ritmul de tastare la computer. Primele ar putea fi considerate informaţii “fixe”, statice, iar celelalte, informaţii “mobile”, comportamentale, care includ o dimensiune temporală.
Fiecare dintre aceste trăsături este unică, irepetabilă şi definitorie pentru o persoană. Împreună, ele constituie nucleul identităţii măsurabile ştiinţific a oricărui om.
Cum pot fi folosite datele biometrice ale conducătorilor (sau ale liderilor în ascensiune) dintr-un stat străin? O separaţie simplă ar fi între obiectivele “benigne” şi cele “maligne”. Din prima categorie ar face parte depistarea stării de sănătate şi a eventualelor vulnerabilităţi medicale sau psihologice, rezultate din studierea interdisciplinară atât a informaţiilor “fixe”, cât şi a celor “mobile”. A doua categorie, care pare a fi mai aproape de interesele unui serviciu de spionaj, este însă mult mai interesantă.
Foto: images.businessweek.com
*
Continuarea poate fi citită aici.
Comentarii