“Faptul că nu exist, oficial, în calitate de cântăreaţă face parte din destinul meu. O vreme a fost un complex, dar cu timpul devine o virtute. Ar fi teribilism să spun c-o cultiv. Dar nu-mi mai cer de mult scuze pentru lumea în care trăiesc”, spune ea, în singurul articol mai amplu pe care i l-a dedicat presa centrală în ultima vreme.

Însă, cum se întâmplă mai mereu, au descoperit-o alţii, din alte ţări. Care o invită să concerteze, cântă împreună cu ea şi fac filme inspirate de vocea ei. Nici eu n-aş fi descoperit-o dacă n-aş fi primit un link (mulţumesc, Ştefan Guţiu!), pentru că televiziunile, cu excepţia TVR Cultural, n-o difuzează, iar la radiouri n-o auzi.

Mie, după ce i-am ascultat mai multe piese pe Youtube şi pe MySpace, mi-a venit să deschid o rubrică intitulată “România frumoasă“, care să înceapă cu ea. Ascultaţi-o şi dumneavoastră, mai întâi cântând prelucrări ale unor teme autohtone:

Dar ea nu cântă muzică tradiţională doar din România, ci “străbate” Europa, începând din Rusia nomazilor, trecând prin Franţa şi Spania, şi ajungând la fado-ul portughez:

“Que estranha forma de vida/ Tem este meu coração”

Concluzia e una singură (şi o preiau din acelaşi articol despre care vorbeam la început): “Viaţa unui om – eventual şi bruma de artă din ea – sunt, totuşi, libere de adunări şi scăderi, de chitanţe şi note de plată”.

*