L-am publicat vreo trei ani la rând, înainte de Crăciun, în ziarul la care lucram. Spre exasperarea colegilor mei de atunci, cărora le mulţumesc că m-au înţeles şi m-au iertat. Anul trecut eram la Bucureşti, şi l-am uitat. N-a mai apărut. Dar textul acesta mi-e atât de drag, încât îl postez şi aici, astăzi, în Ajunul Naşterii Domnului. E colinda mea pentru dumneavoastră. Iar colindele se cântă în fiecare an, neschimbate. Crăciun fericit şi liniştit!

Poveste

Până nu ajungi părinte, Moş Crăciun poate fi o sursă de cadouri-surpriză, un dirijor de colinde nevăzut sau chiar şi un organizator de petreceri punctual ca un aristocrat. Dacă eşti copil, te învaţă pe îndelete să-ţi stăpâneşti nerăbdarea, îţi promite o răsplată minunată pentru suspendarea năzbâtiilor şi apoi, greu de crezut, dar ţi-o şi dăruieşte. Te încearcă, dar e şi parolist. Îţi pune făbricuţa de dorinţe să lucreze în trei schimburi, dar găseşte la timp pieţe de desfacere şi nu întârzie cu plăţile niciodată. Oricine şi-ar dori să aibă maeştri în sondarea viselor, vrăjitori ai imaginii publice sau recuperatori de speranţă ca ai lui.

De altfel, când eşti copil, Moşul nu are contracandidaţi. Poţi, liniştit, să-i trimiţi scrisori, să-l tragi de barbă şi să-i ceri socoteală în fiecare an. Nici o grijă. Deşi nu promite nimic, face aproape tot şi merită să-i ştampilezi obrajii cu pupici. Trebuie doar să fii cuminte, cât de cât, şi să nu-i ceri luna de pe cer. Mai bine jucării, ciocolată şi cărţi. Sau un brad cu miros îmbătător, care să adune toată familia în jurul lui. Sau chiar o familie poţi să-l rogi să-ţi aducă uneori. Când eşti copil.

Dar chiar şi mai târziu, când nu aştepţi decât zâmbetul unei fetişcane, te ajută Moşul. Îţi dă curaj s-o iei de mână în seara de Ajun, să-i şopteşti, aşa, fulguind, că ea e “raza soarelui” şi să scoţi din buzunar ce i-a adus El. Eşti un mesager privilegiat, deci s-ar putea să te învredniceşti de vreun sărut scurt cât un clinchet, dar care-ţi va ţine de cald o iarnă întreagă. Nu vei mai simţi gerul şi, pentru încă un an, s-ar putea să uiţi că ţi-ar plăcea nişte ghete îmblănite sau o pereche de mănuşi pufoase. Nu-i nimic. Îţi va reaminti Moşul, pe neştiute, când vei descoperi din nou flori argintii brodate pe geamuri.

Sau prin păr, în oglindă. Dar atunci, firesc ar fi să fii deja părinte. Şi să nu-l mai aştepţi pe Moş nici ca să desfaci pacheţelele împachetate frumos şi nici pentru că, datorită lui, oriunde ai bate ţi se deschide. Iar dacă, într-adevăr, în casa ta a apărut cineva căruia i se aprind steluţele nerăbdării în priviri, dacă un suflet proaspăt se ia după tine pe urmele miracolului, abia atunci, când nu mai eşti doar copilul părinţilor tăi, ci şi părintele copilului tău, îl vezi pe Moş Crăciun aşezând cadourile sub brad.