de Constanţa Buzea

tu vei dori să fiu îndepărtată
misterul meu să te înnebunească
închisă-n limba mea neomenească
fiind ce nu poţi fi tu niciodată

tu vei dori şi-am să te aştept cu mască
şi vei dori prin mine să aluneci
la fel de lin ca mîinile prin mîneci
cînd eu foşnesc şi ele să foşnească

şi vei dori şi eu voi fi în stare
să mă predau restriştilor finale
cu umilinţă şi cu nepăsare

tu vei dori atît de multă jale
în răutatea ta strălucitoare
încît voi fi ca de zăpadă moale

Din volumul “Sala nervilor” (1971).