de Ana Blandiana

Mai vinovați decît cei priviţi
Sînt doar cei ce privesc,
Martorul care nu împiedică crima,
Atent s-o descrie,
Scuzîndu-se “Nu pot să fac
Două lucruri în acelaşi timp”,
Sau “Portretul victimei, îngeresc,
E mai important decît viaţa ei
Pămîntească”.
Vinovaţi nu pot să fie
Doar unul, doar doi sau doar trei,
Cînd armate de martori privesc
Şi aşteaptă să se sfîrşească,
De bătrîneţe să moară călăul,
Şi victima, a doua oară, de uitare,
Să se sfîrşească de la sine răul
Cum se sfîrşeşte pur şi simplu un tunel…
Stăm suspendaţi
De propria-ne-ntrebare
Ca de-o spînzurătoare
Un drapel.
“În van, răspunde timpul, aşteptaţi:
La judecata marilor coşmare
Şi martorii sînt vinovaţi”.

Din volumul “Arhitectura valurilor” (1990).