Îngerul

de Matei Vişniec

La mine vine un singur înger
unul singur

îmi spune: a ta este această bucată de pîine?
ţi-o iau!
îmi spune: a ta este această fereastră subţire
înnourată? ţi-o iau! îmi spune: a ta este cămaşa,
a ta este grădina, al tău este scaunul, somnul
floarea, gîndul bun şi castanul viu şi
peştele care te visează şi drumul din faţa
casei şi cîmpia de sub drum şi broasca ţestoasă
care le ţine pe toate în spinare
cu răbdare? ţi le iau!

ţi le iau, mincinosule, pe toate!

Alte întîmplări cu bestia

de Matei Vişniec

În fiecare dimineaţă bestia
îmi atinge delicat umărul
cu o floare albă
pe care o creşte peste noapte

îmi spune: cerul e senin arborii au înflorit
iarba e verde apa curge încet de pe acoperişuri
începe o zi minunată

îmi aduce paharul cu lapte
îmi aduce bocancii ochelarii pălăria
îmi şterge buzele cu un prosop pufos

se lasă într-un genunchi îmi şopteşte:
e atîta linişte în jur azi vei fi fericit

mă prinde între degetele ei murdare
mă ridică în aer şi mă aruncă în mijlocul străzii
îmi aşează sub braţ servieta cu mîncare
şi îmi spune: hai, du-te

eu plec
ea mă priveşte un timp
din cînd în cînd îşi scoate batista
şi-şi şterge cîte o lacrimă

Nota mea. N-am putut să aleg dintre cele două poezii. Apoi am înţeles că împreună le e locul.

Din volumul “Înţeleptul la ora de ceai” (2004).