de Radu Stanca

“Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?”
O întrebă în şoaptă într-o zi.
“Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi”.

Abia se mai zăreşte-acum catargul.
Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân.

Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri şi strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.

Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu peşti de aur prinşi la subţiori,
Corabia de foc o scufundară,
Şi toţi muriră-ncolăciţi de flori.

Pe ţărm stau două fete-n aşteptare:
“Ce ţi-ai dorit ca dar în acest an?”
“Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare -
Cea mai frumoasă scoică din ocean”…