Proaspăta venire a lui Emil Boc în Bucureşti a adus cu sine un val de susţinere în presa locală, împotriva atacurilor miticeşti. Politicieni şi jurnalişti clujeni au început un proces de victimizare numai bun pentru un oraş de provincie adevărat. (…) Înţeleg să-ţi aduci oameni de încredere, dar de ce trebuie toţi să fie din acelaşi loc, mai ales când eşti într-un partid foarte mare şi se presupune că trebuie să identifici oameni de calitate de peste tot? (…)
Am încredere că vocile lucide vor acoperi cartelul isteriei locale care, de multe ori, îşi acoperă păcate politice sau economice. Pentru că, da, incredibil, dar adevărat, şi presa clujeană e într-o bună proporţie arondată politic, ca la mitici. Vreau să-i asigur pe cei din Cluj că oamenii lor din Bucureşti sunt în deplină siguranţă dacă-şi văd de treabă. Oricât li s-ar părea de crud, foarte mulţi clujeni au venit aici să muncească cinstit şi să câştige mai mult şi pentru că e mai puţin densă reţeaua de pile şi trafic de influenţă. Asta nu pentru că în Bucureşti oamenii ar fi mai cinstiţi – sunt doar mult mai mulţi.
Foto: Lucian Stănescu (www.flickr.com/photos/stanescoo)
Am vrut să scriu şi eu despre acest subiect, dar rândurile de mai sus, extrase dintr-un comentariu al lui Costi Rogozanu, sintetizează foarte bine situaţia. Nu există nici un “linşaj mediatic”, nici un “puseu anti-clujean” în presa centrală. Există doar un premier speriat, care s-a înconjurat de fideli dintr-o panică explicabilă doar prin dimensiunea superioară a pălăriei pe care a primit-o, şi mai există nişte voci în presa locală care văd în plângăceala ardelenistă o metodă pentru a mai fideliza câţiva cititori inflamaţi. De pe margine, se vede doar un spectacol ratat, la care publicul stă în picioare, iar nişte amatori apăruţi tardiv, după ce i-au strecurat portarului câţiva lei, tot sar periodic, undeva, în spate, strigând înfundat că ei nu văd nimic.
Comentarii