Păstrez un caiet de la bunicul meu, de la singurul bunic pe care mi l-am cunoscut. E un caiet de matematică pe care l-a folosit la Şcoala de Meserii, în anul şcolar 1912-1913, când avea 17 ani.

Am fotografiat două dintre pagini, pentru că mi se pare extraordinar cum scria un adolescent născut şi crescut la ţară. Şi, în acest context, regret că astăzi nu se mai pune preţ pe caligrafie – care se mai studia, să nu uităm, în anii 70-’80. Estetica scrisului, migala şi concentrarea pot contribui într-o măsură considerabilă la bunul gust şi la respectul de sine ale viitorului om mare.