Un pui de dac, Marius Cosmeanu
Ieri după-amiază, după ce am postat textul despre mesajul pe care preşedintele Băsescu l-a adresat maghiarilor, mi-a venit o idee. De ce să nu duc dezbaterea mai departe? Şi cine altul decât prietenul meu Marius Cosmeanu, cel mai român dintre maghiari şi cel mai maghiar dintre românii pe care îi cunosc, ar fi mai potrivit să scrie o reacţie-comentariu?
Zis şi făcut. L-am abordat pe Marius pe messenger şi l-am rugat. A zis “da” din prima secundă şi, mai mult, s-a apucat imediat de scris. I-am cerut “vreo 2000 de semne”, pentru o postare de sine stătătoare. Aseară, pe la ora 11, mi-a dat sms să nu mă culc încă, pentru că e pe terminate. Ajunsese pe la 10.000 de semne. Până la urmă, i-au ieşit circa 12.000 (cam cât pentru două pagini de ziar cu poze multe şi mari), dar îndrăznesc să afirm că textul său poate deveni un reper, datorită faptului că e plin de informaţie şi de argumente, savuros şi completamente lipsit de resentimente.
Îi mulţumesc public lui Marius – fost şef de secţie la “Cotidianul”, acum jurnalist freelancer – pentru că îmi face onoarea de a publica pe blogul meu rândurile care urmează. În premieră.
Dragă Mihnea,
Dacă am fi amândoi consilieri politici, da, poate că aş fi de acord că mesajul preşedintelui a fost unul inteligent. Dar, slavă Domnului!, nu (pre)stăm printre “rinoceri”. În plus, e duminică şi suntem în timpul liber,
Poate că sună sucit, dar aşa îmi imaginez eu normalitatea în România, cu gesturi ca acesta. Nu cred că Băsescu nu ar avea inteligenţa suficientă să înveţe urarea în cele aproximativ 20 de limbi “minoritare” care se vorbesc la noi. Nu e Papa de la Roma, dar, totuşi, e creştin… Dacă nu o face, e fie pentru că nu i s-a sugerat încă, fie pentru că nu vrea. Punct. By the way, parcă nu demult
Revenind la postarea ta, îţi spun sincer că îmi propusesem să am o zi în care să nu mă intereseze chestiunea zilei. Nici la Bucureşti, nici la Budapesta (a fost un meci de rugby atât de bun azi! 
. Dar, iată, nu scap
Aşadar, uite cum văd eu lucrurile:
Am scris săptămâna trecută un text pentru un portal din Ungaria, în care făceam o mică cronologie a principalelor momente din istoria sportului românesc
În fine, a urmat apogeul Stelei din 1986, o echipă cu o configuraţie etnică interesantă. Antrenor: Jenei Imre (Emeric). Eroul meciului: Helmuth Duckadam
Ca să închei ideea şi să revin la cele scrise de tine, dragă Mihnea, spuneam în
Problema o văd, însă, destul de simplă: nu avem voie să ne apropiem prea mult. Cred că există o limită “optimă” a distanţei sociale dintre români şi maghiari care nu poate fi depăşită. Pentru că aşa e filmul. Ori de câte ori ne simţim mai apropiaţi şi adie un vânt de prietenie, vin unii şi ne explică, a ‘nşpea oară, că (nici acum) nu e momentul. Scrisesem asta în concluzia articolului meu, înaintea incidentul ridicol cu “ceaţa” de pe aeroportul din Târgu Mureş şi obstrucţionarea preşedintelui Ungariei de a ateriza acolo. Vor mai veni gesturi care să ne dilueze imaginea unor unguri plângând moartea unui tânăr român. Ce mai contează dacă sursa se cheamă partid politic de la Bucureşti, partid politic de la Budapesta, mass-media, autorităţi, extremişti ş.a.m.d.?
Şi acum, hai să vorbim între noi, ca doi tipi care au pretenţia că îi cunosc mai bine pe maghiarii din Ardeal decât, să spunem, Cristian Tudor Popescu sau Mircea Badea. We have a problem
Sunt de aco
1. La un interviu pe care i l-am luat lui
2. Treaba cu “nu ar exista nici
Ştiu că problema e complicată şi delicată, dar, dacă ai tact şi puţină vocaţie diplomatică, e foarte uşor să te înţelegi cu o minoritate. Chiar să o manipulezi, ca să aduc problema mai aproape de noi
Spuneam că e unfair să aruncăm
3. În ultimii douăzeci de ani, şi societatea românească, şi cea din Ungaria s-a
În fine, în ultima vreme am făcut interviuri cu trei dintre cele mai controversate personalităţi ai vieţii publice din Ungaria în materie de naţionalism şi rasism: Gabor Vona (liderul Gărzii Maghiare), Zsolt Bayer
O întrebare de final: nu crezi că e sub demnitatea unei naţii de vreo 20 de milioane să se tot smiorcăie de teama unei comunităţi de un milion jumate? Nu e acesta un mental curat minoritar?
P.S. Lotul selecţionatei de fotbal a României de la CM din Uruguay, 1930: Zauber Samuel
Comentarii