E pentru prima dată când voi urmări live festivitatea în care un preşedinte american depune jurământul. Pentru că mulţi dintre dumneavoastră vor face acelaşi lucru, m-am gândit să-mi consemnez impresiile brute şi să comentăm împreună, în timp real. Sunteţi pe recepţie?

17.30. Am pornit televizorul pe CNN. Primul gând, văzând sutele de mii de americani care aşteaptă: câţi români ar participa la o asemenea ceremonie, dacă ea ar avea loc în aer liber? La noi, preşedintele depune jurământul în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului.

17.39. Ted Kennedy, fratele lui JFK, apare la balconul unde vor sta aleşii americanilor. A fost operat de tumoare pe creier, dar afişează un optimism uimitor, tipic american. Susţinerea familiei Kennedy a contat enorm în campania lui Obama, transformându-l într-un soi de “moştenitor” al legendarului preşedinte asasinat în 1963.

17.41. Soţiile celor doi preşedinţi, Bush şi Obama, părăsesc împreună Casa Albă, în drum spre Capitoliu. A propos de modelul Kennedy, Michelle Obama este descrisă deja ca fiind o viitoare trend-setter în ceea ce priveşte moda feminină, aşa cum a fost şi Jacqueline Kennedy.

17.45. George W. Bush – cravată albastră. Barack Obama – cravată roşie. Nimic nu e lăsat la întâmplare într-o asemenea zi.

17.47. Limuzina viitorului preşedinte este supranumită “Bestia”, iar comentatorii de la CNN spun că are caracteristici ce par desprinse din filmele cu James Bond.

17.49. Ce este fastul? În afară de rafinament, eleganţă, curăţenie şi clasă, neapărat organizare minuţioasă. Şi crearea unui sentiment că nimic neprevăzut nu poate apărea.

17.53. Înaintea lui Obama, întâmpinat cu ţipete ca vedetele pop-rock sau cele de la Hollywood, din Casa Albă a ieşit vicepreşedintele Dick Cheney, în scaun cu rotile. Şi cei mai detestaţi oameni de pe planetă pot stârni brusc un sentiment de milă.

17.57. Steven Spielberg declară că abia aşteaptă să audă ce va spune Obama. Asta aşteptăm cu toţii. Adevărata putere este şi rămâne cuvântul. În ce măsură un asemenea discurs poate schimba ceva în situaţia economiei, de pildă? Depinde de sentimentul pe care îl va transmite americanilor. Cum se vor întoarce ei acasă şi ce vor simţi în faţa televizoarelor.

18.00. Membrii Curţii Supreme de Justiţie, la fel ca şi ceilalţi reprezentanţi ai establishment-ului, sunt prezentaţi, pe de o parte, precum starurile baschetului, la intrarea în uriaşele săli americane, dar, pe de altă parte, (tele)spectatorilor li se transmite senzaţia că participă la un bal clasic, din acelea în care contesa şi contele, ducesa şi ducele, baronesa şi baronul coborau scările acoperite de un covor roşu, în admiraţia celorlalţi participanţi. Aşa se creează respectul şi tradiţia. Puţini se mai gândesc ce e pe dinăuntru.

18.08. Bietul Al Gore. Oare cum se simte, la o asemenea ceremonie, un om care a adunat cel mai mare număr de voturi la un scrutin anterior, dar n-a devenit preşedinte?

18.11. Foştii preşedinţi Bush senior şi Carter sunt nişte bătrânei din parc.

18.13. Hillary Clinton, ţinându-se de mână cu soţul ei, vizibil îmbătrânit, are unul dintre cele mai acre zâmbete prefabricate pe care le-am văzut.

18.16. Respectul faţă de foştii şefi ai statului este, incontestabil, una dintre lecţiile democratice pe care America le predă altor ţări. Fără prea mare efect.

18.20. Ce firesc şi decent e comentariul celor de la CNN… Nu fac pe deştepţii, nu fac paradă de cunoaştere a situaţiei politice, pur şi simplu descriu ce simt: ce greu păşeşte George H.W. Bush, ce bine se ţine Carter, ce experienţă trebuie să fie pentru fiicele lui Obama… Emoţii simple, umane.

18.23. Pălăria cu fundă a Arethei Franklin e mai simpatică decât toţi :)

18.27. Privindu-i pe americanii care au început deja să scandeze numele lui Obama, mă gândesc cât de sus i-au fixat ştacheta acestui om, care n-are cum să facă minuni.

18.36. A apărut Obama. Voi comenta ulterior discursul său. Vizionare plăcută! :)