Şi dacă toate cărţile şi înregistrările ar dispărea? Şi dacă, pentru a-şi salva moştenirea de imaginaţie, oamenii ar trebui să ţină minte câte o poveste sau câte un film, precum în “Fahrenheit 451”, iar pe internet n-ar mai rămâne decât Twitter?

Să presupunem că toţi am avea dreptul la câte un mesaj de 140 de caractere, în care să le împărtăşim celorlalţi ideea romanului sau a filmului pe care le-am salvat în noi înşine. Cum ar putea fi surprinsă originalitatea fiecăruia?

Eu am încercat cu “Albă-ca-Zăpada”: O prinţesă cu o mamă vitregă rea (care vrea s-o omoare) fuge în pădure, dă de 7 pitici, e otrăvită de maştera deghizată şi salvată de prinţ. 139 de caractere.

Vă prindeţi în joc? Ce v-aţi dori să salvaţi? Carte, film? Cum ar suna mesajul de 140 de semne? Şi ce ne-am face dacă ar trebui să “descriem” pe Twitter o bucată muzicală, un tablou sau o sculptură?