Sursa foto: www.catavencu.ro
Iată cum se pune problema într-o democraţie, adică într-un sistem în care alesul trebuie să dea socoteală pentru faptele sale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, să se străduie a fi un exemplu de conduită: invitat la emisiunea “Meet the Press” de pe NBC, Barack Obama o “scaldă” în ceea ce priveşte renunţarea la fumat şi este taxat prompt de agenţia Reuters.
“U.S. failed to give a straight answer when asked on a U.S. talkshow on Sunday whether he had managed to quit smoking”, se spune în ştirea cu pricina. Care continuă cu un scurt comentariu:
“Într-o ţară unde fumatul determină unul din cinci decese şi cheltuieli de zeci de miliarde în sistemul de sănătate, Obama a fost presat să dea un exemplu şi să renunţe la obiceiul său vechi de 20 de ani”.
Să ne înţelegem. Am fumat 17 ani şi cred că transformarea fumătorilor într-un soi de paria este cu adevărat o discriminare care ar trebui dezbătută. Da, ştiu argumentele cu fumatul pasiv şi celelalte. Însă, chiar dacă acum sunt nefumător, nu cred că e normal ca, mâine-poimâine, ei să nu mai poată beneficia de nici un loc, înăuntrul sau în afara clădirilor, pentru a-şi satisface viciul.
În cazul de mai sus, însă, avem de-a face cu altceva. Omul a promis că se lasă, iar opinia publică îi cere să dea un exemplu şi exercită presiuni în acest sens. Nu degeaba am pus fotografia de la început cu Băsescu. Pentru că, şi în cazul preşedintelui nostru, mass-media au insistat pe momentele jenante ale comportamentului său – băutul din sticlă de Revelion, dansatul la terasă, jignirea ziariştilor şamd. Şi trebuie spus că aceste gesturi s-au împuţinat vizibil în ultima perioadă.
Ce s-ar întâmpla dacă, prin absurd, Traian Băsescu ar fi preşedintele SUA? La ce ar trebui el să mai renunţe?
Comentarii