“Ţie ţi se pare că Oprescu ar conta la prezidenţiale? Eu nu ţin minte să fi făcut vreodată ceva”, îmi spune un prieten, care, pentru că judecă printr-o grilă de bun simţ, nu înţelege de ce – de luni de zile şi, de ieri, mai abitir – se tot discută despre posibila candidatură pentru Cotroceni a primarului Capitalei.

Ar conta Oprescu la prezidenţiale?, mă întreb şi eu. Cu siguranţă. “Dacă e să candidez, voi candida independent, fiindcă eu nu sunt obişnuit să fiu slugă la dârlugă”, a spus el în emisiunea lui Ion Cristoiu de la Antena 3. Această frază tipic-populistă rezumă explicaţia. Dacă e să candideze, Oprescu va conta pentru că şi-a construit o imagine de independent nărăvaş, pe care ar continua să mizeze, potenţată, la toamnă. Şi mulţi români şi-ar închide minţile, de dragul unei noi iluzii, pentru a se convinge că, într-adevăr, “Doctorul” n-a fost niciodată “slugă”, deşi ar fi suficient să-şi amintească relaţia sa cu Ion Iliescu sau cum i-a fost şef de campanie lui Vanghelie.

Ce s-ar întâmpla dacă Oprescu decide să candideze, dincolo de noua şi impardonabila înşelare a tuturor bucureştenilor care l-au votat şi l-au crezut când clama că nu-i va părăsi? PSD nu-şi poate permite să-l susţină. Prea mult îşi doreşte Geoană să devină şef al statului şi prea scump i-ar costa renunţarea la un candidat propriu. Deci, putem afirma că 1) Oprescu ar muşca adânc din electoratul social-democrat, cu posibilitatea de a-l scoate pe liderul PSD din orice calcul privind turul doi.

Ar lua Oprescu voturi şi de la Antonescu? Eu zic că da; 2) i-ar face să se răzgândească pe unii dintre aceia care-l consideră prea moale pe preşedintele PNL şi care, acum, l-ar vota doar pentru că e liberal. În acelaşi timp însă, 3) abia odată cu intrarea lui Oprescu în cursă, Antonescu ar avea şanse majore să acceadă în turul doi, profitând de sciziunea din electoratul stângii.

Ar fi, într-un fel, ca în anul 2000, când Stolojan şi Isărescu şi-au împărţit voturile dreptei, trimiţându-l pe Vadim în finală. A propos: 4) Oprescu ar “fura” şi de la Vadim niscaiva electorat. Gura mare şi impresia că spune lucrurilor pe nume ar fi cheiţa şi şperaclul cu care ar deschide nestingherit migraţia de PRM-işti către Independenţa Sa.

Paradoxal, 5) singurul căruia candidatura lui Oprescu i-ar folosi, cel puţin în ceea ce priveşte aranjarea procentelor din primul tur, este Băsescu. Mulţi îi compară pe bază de tupeu, însă daţi-mi voie să cred că Oprescu n-ar lua voturi de la actualul preşedinte, deoarece susţinătorii acestuia sunt convinşi că între ei există o mare diferenţă de densitate.

Întrebarea esenţială este: ar reuşi Oprescu să ducă la urne suficient de mulţi români care, în acest moment, n-ar vota cu nimeni? Este el un posibil magnet pentru nehotărâţi/scârbiţi/dezorientaţi? Ar găsi forţa şi susţinerea financiară pentru a ajunge în turul doi, împotriva a doi candidaţi susţinuţi de ditamai partidele?

În loc de încheiere: oare ce mijloace va folosi Geoană – cel mai lovit de posibila rivalitate cu “Doctorul” – pentru a-l împiedica să candideze?

ACTUALIZARE. Şi politologul Cristian Pîrvulescu îi vede pe Băsescu, avantajat, iar pe Geoană, cel mai dezavantajat de eventuala candidatură a lui Oprescu.