- românii nu sunt pregătiţi pentru vot uninominal; cel puţin la nivel urban, sentimentul comunitar nu există, colegiile nu au nici o caracteristică, iar voturile s-au dat pe alte criterii

- procedura electorală trebuie îmbunătăţită în continuare, poate cu un sistem mixt, liste la Cameră şi vot uninominal la Senat

- în absenţa locomotivei prezidenţiale, a contat enorm cine a avut mai mulţi bani în campanie

- realizările vizibile ale unui primar sunt cel mai contagios motiv de vot politic

- singura şansă de profesionalizare a clasei politice este o infuzie masivă de personalităţi din lumea afacerilor, patroni şi manageri cu abilităţi dovedite de leadership şi care au trecut testul economiei de piaţă

- cele trei mari partide sunt conduse de persoane moderate, care nu pot să însufleţească mulţimile, fapt ce explică simbolic absenteismul naţional, cel mai mare de după 1990

- “stomacul” celor trei lideri face bine în interiorul partidelor, însă nu înlocuieşte creierul şi inima necesare la nivel public

- arestările transmise în direct şi dosarele DNA nu influenţează votul, ba s-ar putea să creeze o reacţie adversă

- formatorii de opinie din mass-media şi din societatea civilă sunt voci mai puternice decât liderii politici

- România are acum un mare partid de stânga, PSD, un puternic partid de dreapta, PNL, şi un mare partid populist, PDL, umflat artificial datorită personalităţii lui Băsescu şi care se poate prăbuşi la fel de repede dacă nu îşi găseşte un făgaş doctrinar limpede

- PC nu are nici o legătură cu dreapta conservatoare, singura sa “şansă” este fuziunea cu PSD

- PSD a moştenit cel mai bine stilul de activism PCR-ist şi păstrează cea mai puternică reţea locală

- PDL trebuie să cultive fidelitatea în detrimentul oportunismului, dacă vrea să îşi consolideze bazele

- PNL are electoratul cel mai puţin volatil, pentru că seamănă cel mai mult cu el

- pentru a reintra în calcule, naţionalismul secolului XXI are nevoie de lideri mult mai moderni decât Vadim sau Becali, de lideri de tip internet, trendy, high-tech

- Brucan a avut dreptate, însă România mai trebuie să construiască încă 20 de ani pentru a înfiripa o nouă aristocraţie, inclusiv politică, şi abia atunci va semăna cu o democraţie europeană