Bănuiesc că n-aţi avut curiozitatea şi nici nevoie să accesaţi recent lansatul portal eRomânia, despre care ministrul Comunicaţiilor, Gabriel Sandu, spune că “este o construcţie care va dura mulţi ani şi care va aduce ţara mai aproape de românii din ţară (sic! – n.M.M.), de românii din Europa, de românii din întreaga lume”.

“Rolul portalului şi al strategiei eRomânia este de a eficientiza sistemul de guvernare, oferind servicii de calitate, priorităţile acestuia fiind bazate pe necesităţile actuale şi realităţile societăţii româneşti. El are ca scop, printre altele, descentralizarea serviciilor, eficientizarea actului de guvernare şi reducerea costurilor administrative”, se spune în comunicatul ministerial dat publicităţii odată cu lansarea portalului.

Mai pe româneşte, se intenţionează ca omul să-şi plătească impozitele şi taxele prin intermediul acestui site, de unde va putea, totodată, să-şi ia formularele necesare şi să obţină acte oficiale eliberate de administraţia de stat.

Dar nu despre asta vreau să scriu astăzi. Ci despre un fenomen generalizat, pe care l-aş numi “ceauşizarea lingvistică” şi care afectează sute de mii de români. Iată trei exemple extrase din “dimensiunea informaţională” a portalului eRomânia:

1. “Cultura României este ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe teritoriul României. România are o cultură unică, care este produsul geografiei şi evoluţiei sale istorice distincte.” (dovada, aici)
Efectul numărul 1 al ceauşizării: când trebuie să umple un spaţiu, să răspundă unui chestionar sau când intră în contact cu autorităţile, subiectul reproduce de obicei, sau încropeşte, o formulă goală de conţinut. Recitiţi nonsensurile de mai sus. Valori materiale? Toate? Şi cimentul, şi ştiuleţii, şi berea? Produsul geografiei şi evoluţiei sale istorice? Nu al unor oameni?

2. Aşezămintele religioase din România sunt prilej de cunoaştere, admiraţie, reflecţie asupra creaţiei artistice împlinită spiritual pentru întreaga creştinatate răsăriteană, pentru tot “Bizanţul de după Bizanţ”, după cum afirma Nicolae Iorga… (dovada, aici)
Când nu are habar, ceauşizatul aruncă un citat. Pac! Nu contează că respectivul citat e scos din context şi că nu are nici o legătură cu enunţul. Subiectul oricum nu pricepe. Asta sunt bisericile şi mănăstirile? Locuri unde te duci să admiri pictura murală?

3. Transporturile prezintă un rol principal pentru că asigură legătura între producător şi consumator, asigură deplasarea materiilor prime spre centrele de prelucrare, stabilind în acelaşi timp legătura dintre localităţi şi a ţării noastre cu celelalte state. Reţeaua de transport din România este destul de variată, această ţară situându-se din acest punct de vedere la un nivel acceptabil faţă de celelalte ţări. Transporturile sunt urbane în interiorul localităţiilor dar şi interurbane. (dovada, aici)
Ceauşizatul şi-ar putea deschide fabrică de tautologii, dacă ar exista cerere pe piaţă. Riscurile apar când el ajunge într-o poziţie reprezentativă şi capătă dreptul de a se exprima public.

*

Cine sau ce poartă vina pentru faptul că atâţia români, inclusiv dintre cei născuţi după 1989, nu sunt capabili să articuleze public un subiect “clasic” de extemporal decât folosind “prefabricate”? Ştiţi răspunsul. Ceauşizarea nu doar că a spălat creierele printr-o propagandă continuă, dar a şi încastrat forme de expresie puţine şi sumare, cu care părinţii şi profesorii au ştampilat, la rândul lor, mentalitatea noilor generaţii.

În plus, şi nu spun vreo noutate, şcoala românească este clădită pe temeiul repetiţiei şi tot mai rari sunt profesorii care-i învaţă pe copii să gândească cu propriile puteri, să nu reproducă decât după ce au înţeles, să încerce alternative de răspuns, să răstoarne perspectiva sau să construiască, de dragul neuronilor, o contraargumentaţie oricât de fantezistă.

*

Potrivit unui articol din “Gândul”, costul pentru realizarea “proiectului de portal” eRomânia a fost nul, deoarece “s-au folosit specialişti din minister”.