De ce mai toţi analiştii politici sunt bărbaţi? Nu v-aţi săturat de aceleaşi păreri ale aceloraşi plictisitori?

Eu, da. Aşa s-a ivit ideea acestei postări: nu cumva ar fi mai proaspăt şi mai interesant să aflăm cum îi văd femeile pe principalii candidaţi la preşedinţie? Oare ce sentimente şi ce umori le trezesc lor Crin Antonescu, Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Sorin Oprescu? Pe care-l simt mai bărbat şi pe care nu dau doi bani? Cum i-ar schimba, la o adică, şi în ce direcţie s-ar mişca dacă ar putea să fie “gâturile” lor?

Am rugat zece jurnaliste, din Bucureşti şi din Cluj, să răspundă la cinci întrebări privindu-i pe cei patru candidaţi de mai sus:

1. Descrieţi-le personalitatea printr-un substantiv şi un adjectiv adiacent.
2. Cu care dintre ei vi s-ar părea interesant să cinaţi şi de ce?
3. Daţi-le un sfat referitor la aspectul exterior (tunsură, dantură, îmbrăcăminte etc).
4. Dacă le-aţi scrie câte un discurs, pe ce i-aţi sfătui să mizeze?
5. Ce ar trebui să înveţe fiecare de la o femeie?

Sper să aveţi răbdare să citiţi tot ce urmează, pentru că e un spectacol. Invitatele mele sunt pe cât de necruţătoare, pe atât de lucide. Pe cât de “rele”, pe atât de înţelegătoare. Dacă aş fi în echipa de campanie a vreunuia dintre candidaţi, aş lua notiţe. Concluziile sunt limpezi şi omniprezente.

Ana-Maria Caia, producător tv, owner Indie Studio:

1. Antonescu: good guy; Băsescu: două substantive, îmi cer scuze pentru referinţa socialistă şi pentru încălcarea regulii: “le piano et le marteau” (dacă nu mă înşel, fragment din “Jean Cristophe”, de Romain Rolland); Geoană: calităţi ascunse; Oprescu: apă goală.
2. Băsescu poate rezerva surprize comportamentale. Vom trece de la momente melancolice la episoade de râs isteric în doar câteva minute. Îmi poate povesti despre călătoriile pe mare. Restul mi se par destul de previzibili. Cea mai plăcută companie (nu neapărat interesantă) ar fi Mircea Geoană.
3. Antonescu – să-şi schimbe tunsoarea şi să renunţe pentru totdeauna la tricouri pe sub sacou. Băsescu – să arunce pulovăraşele cu care defilează pe la mare/munte/terase, total neadecvate cu statutul. Geoană – să-şi opereze/mascheze prin machiaj pungile de sub ochi. Oprescu – să îşi cumpere costume cu o măsura mai mică şi din materiale mai bune. Nu o dată l-am văzut la tv cu pantaloni (mai largi decât era cazul) care îi rămâneau strânşi pe picior atunci când se ridica de pe fotoliu.
4. Antonescu – educaţie şi tineri întreprinzători. Băsescu a mizat de-a valma pe teme socialiste şi populare şi le-a diluat. Tema lui predilectă şi care i se potriveşte este lupta împotriva corupţiei. Geoană – să mizeze pe o singură temă. De obicei mizează pe zece teme în acelaşi timp. Să fie cel care aduce în discursul public teme cum ar fi inegalitatea veniturilor in România (diferenţele uriaşe de salarizare între şef şi angajat), neaplicarea legilor muncii, sindicate. Oprescu – să golănească băsescian în discursuri, s-ar putea să îi iasă mai bine decât maestrului şi să îi fure surprinzător de multe voturi.
5. Toţi: principiile eticii grijii (http://en.wikipedia.org/wiki/Ethics_of_care). Antonescu: tehnici de atac ale duşmanului fără bălăcăreala brută în public. Băsescu: maniere. Geoană: să studieze relaţia soacre-nurori pentru a aplica tehnicile la relaţia lui cu Ion Iliescu. Oprescu: maniere + bun-simţ.

*

Ioana Calen, redactor, capital.ro:

1. Antonescu – nimeni drăgălaş (nu s-a remarcat prin nimic); Băsescu – lider dictatorial (lider e partea bună şi dictatorial e partea proastă); Geoană – diplomat ok, politician ipocrit (eu schimb canalul când îi văd expresia feţei); Oprescu – medic pervers (asta îmi inspiră fizionomia lui şi asta mi-a venit prima oară în minte).
2. Cu Băsescu, pentru că mi se pare un “caz” interesant şi sigur nu m-aş plictisi.
3. Antonescu: să se tundă în alt loc şi să-şi bage colagen în jurul ochilor, pentru că îi par cu 10 ani mai bătrâni decât restul feţei. Ridurile adânci contrastează cu aspectul în general fresh. Băsescu: să renunţe la stilul casual în apariţiile publice. Dacă nu ai bun gust, rişti ca, atunci când vrei să te îmbraci “ca toată lumea”, să te îmbraci, de fapt, ca un cocalar. Geoană e prea plictisitor şi conformist întotdeauna, se vede că e mimetic după cum se îmbracă. Ar trebui să treacă şi pe la un hair-stylist. Oprescu: să-şi facă un tratament pentru cearcăne, că arata mereu de parcă e cumplit de mahmur.
4. Să îşi menţină discursurile actuale, dar să renunţe la partea de bullshit, cu orice risc.
5. În general, ei duc lipsă de bărbăţie, nu de feminitate. Băsescu chiar suferă de un exces de feminitate, cu toate lacrimile lui publice.

*

Laura Cernahoschi, redactor, Realitatea Tv:

1. Antonescu: un ezitant sincer; Băsescu: un marinar dictatorialoid; Geoană: un diplomat eşuat în politică; Oprescu: un circar flegmatic.
2. Cu Antonescu, pentru că pare un politician cu intenţii bune, dar prea uşor de manipulat. Şi vreau să aflu în ce procentaj e fiecare. La manipulat, amintesc episodul din emisiunea lui Adi Ursu, în care CTP l-a pus într-o mare încurcătură, cerându-i să vorbească în engleză. În loc să fie ferm, a dat-o la întors, pe o franceză aproximativă. Complet nemulţumitor. Referitor la intenţiile bune: până acum nu l-am prins cu ocaua mică.
3. Lui Băsescu, costumele îi par prea mari. Să îşi taie din mâneci. Ceilalţi trei par ok. Doar să nu îi apuce purtatul de cizme de cauciuc în campanie – e penibil.
4. Antonescu: liberalism; Băsescu: fermitate; Geoană: protecţie socială; Oprescu: independenţă politică faţă de partidele care deja s-au demonetizat (ceea ce şi fac, în mare parte, toţi patru, dar astea ar fi ideile care i-ar putea promova).
5. Antonescu: fermitatea femeii în faţa problemelor de viaţă. Băsescu: delicateţea. Geoană: când e momentul să te opreşti din concesii pentru a plăcea. Oprescu: din nou, delicateţea şi diplomaţia.

*

Adriana Duţulescu, redactor, Jurnalul Naţional:

1. Antonescu – mămăligă moale, Băsescu – diavol tasmanian, Geoană – cocostârc scrobit, Oprescu – babă clevetitoare.
2. Cu Oprescu. Am mai cinat cu el şi are foarte mult umor. În plus, are foarte multe poveşti spectaculoase despre cam toţi băieţii şmecheri din politică (cu unii dintre ei a copilărit) şi le spune cu mult talent :) . Este o fântână nesecată de informaţii de culise senzaţionale. P.S. Dacă îmi e permis, aş avea un sfat pentru doritoarele să cineze cu Geoană: răzgândiţi-vă! Aţi leşina de plictiseală.
3. Antonescu: să facă ceva sport, a început să facă burtă şi pare neîngrijit. Şi să facă ceva şi cu părul, că uneori arată ca un şcolar ciufulit şi neserios. Băsescu: să îşi schimbe costumele, pentru că a slăbit foarte mult în ultimii 3 ani şi poartă haine cu 3 numere mai mari. Geoană: să facă nişte tratamente anti-cearcăn, că arată rău. Oprescu: la fel ca la Geoană, numai că la el sunt mai mult decât cearcăne, sunt pungi sub ochi. Şi el ar trebui să facă ceva cu hainele: fiind îngrozitor de slab, costumele flutură ca puse în cuier.
4. Lui Antonescu nu i-aş scrie niciun discurs şi, dacă ar trebui să îi dau un sfat, ar fi acela de a nu mai accepta discursuri scrise de consilieri. Înainte de a deveni preşedinte la PNL şi de a avea consilieri, avea un discurs senzaţional, era o plăcere să îl asculţi. Acum a devenit plat şi mestecă acelaşi bla-bla ca şi ceilalţi.
5. Antonescu: să fie mai cald şi mai luminos. Băsescu: loialitatea faţă de cei de lângă el. Geoană: nu are ce să înveţe de la o femeie. Este, în multe privinţe, o femeie. Oprescu: şi el e superficial, neserios şi indisciplinat, deci a învăţat deja de la femei :) .

*

Bianca Felseghi, editor, Ziua de Cluj:

1. Antonescu – ochi tulburi, Băsescu – privire marinărească, Geoană – dansator prost, Oprescu – bisturiu rece.
2. Cu Oprescu, din simplul fapt că nu sunt familiarizată cu discursul lui. Am urmărit campania pentru Primăria Capitalei de la distanţă şi fără să mă intereseze direct, deci ar putea fi mai puţin plictisitor decât în cazul celorlalţi.
3. Antonescu – să se tundă, arată prea eminescian. Băsescu – să se tundă, arată prea gorbaciovian.
Geoană – e prea studiat. Oprescu – are o expresie nonverbală de mitic.
4. Antonescu – să aibă un discurs constructiv, cu idei, nu să combată ideile oponenţilor săi. Băsescu – se descurcă singur în raport cu electoratul său. Geoană – să renunţe la electoratul predilect al PSD, “pensionarii”. Oprescu – să convingă oamenii că se poate reforma sistemul de sănătate, el fiind un om din interior. S-ar putea erija într-un Raed Arafat român.
5. Antonescu – că aspectul fizic nu e atât de important şi nu rezistă la critici. Băsescu – uneori e ok să te prefaci că accepţi o situaţie impusă, şi s-o întorci ulterior în favoarea ta. Geoană – că vorba multă, sărăcia omului. Oprescu – că, fiind mereu ironic (sau cinic), poţi trăda nesiguranţă şi complexe.

*

Laura Laurenţiu, editor, Adevărul de Seară:

1. Antonescu: androginul intelectual. Băsescu: bădăranul diabolic. Geoană: diplomatul neputincios. Oprescu: tupeistul norocos.
2. Din păcate, cu Băsescu. Şi asta pentru că atâta revoltă am adunat în mine vizavi de acest personaj, încât aş vrea să am ocazia să mă descarc. N-ar fi o cină romantică, de bună seamă.
3. Aceleași lucruri mă deranjează la toţi. În primul rând, să îşi albească dinţii. M-am săturat să văd dinţi galbeni la televizor. Apoi, ar fi minunat dacă ar învăţa să-şi poarte cu stil costumele. Băsescu stă cel mai prost la acest capitol. Pantofii lui sunt de cele mai multe ori odioşi. Aş mai vrea un pic de rafinament şi culoare în ţinutele lor. Nişte combinații mai îndrăzneţe în asortarea cămăşii cu cravata mi-ar tihni.
4. Geoană și Oprescu să îşi ia, înainte de toate, un profesor de dicţie şi unul de oratorie. Să aibă un discurs în fraze scurte, cu verbe puternice şi percutante. Să lase glumele de autobază la o parte, să nu se lege de ceilalți candidaţi ca persoane. Să se uite în ochii oamenilor când vorbesc, nu pe foaie, şi, mai ales, să zâmbească!
Antonescu să se adreseze mai mult clasei de mijloc şi celei de jos, pentru că acolo nu are priză. Să aibă un program de resuscitare a agriculturii şi a industriei. Să militeze pentru eliminarea taxelor pentru persoanele cu venituri sărace şi reducerea taxelor pentru cei care câştigă peste o anumită sumă (100.000 de euro pe an, de exemplu). Să vină cu program de întărire a fiscului, pe modelul american, astfel încât teama de fisc să reducă corupţia.
Băsescu să lase securea războiului deoparte și să îşi spele păcatele în faţa femeilor, pe care le tratează extrem de misogin, sexual şi tractoristic. Cred că ar avea succes cu discursul de unire cu Moldova.
Geoană ar trebui să se concentreze pe diaspora, să le recâştige respectul pierdut cu cei 25 de mii de euro promişi. Are o imagine bună în cancelariile externe, ştie cum să interacţioneze cu ei, să-şi folosească această pricepere şi să pună la punct un program viabil de aducere a românilor acasă.
Oprescu să îşi aducă aminte că e medic, să aibă un plan serios de restructurare a sistemului sanitar şi să meargă cu el până în pânzele albe.
5. Antonescu: că, uneori, femeia simte nevoia să i se bată cu pumnul în masă. Băsescu: că a fi un om fin şi elegant nu e sinonim cu a fi un om slab. Geoană: că deşi femeile vorbesc mult şi inutil, le plac bărbaţii care vorbesc puţin şi la obiect. Oprescu: că o femeie vrea fapte, nu doar vorbe.

*

Diana Lazăr, redactor, România liberă:

1. Antonescu – intelectual oportunist, Băsescu – lider puternic, Geoană – pion ambiţios, Oprescu – mojic superficial.
2. Cu Băsescu, pentru că e “un personaj”. Unul care, în pofida multelor defecte, are întotdeauna ceva interesant de spus – de la poveştile marinăreşti până la strategiile politice surprinzătoare. Spre deosebire de ceilalţi trei, Băsescu e departe de a fi plictisitor, mai ales că e dificil să-i anticipezi mişcările/intenţiile. E amuzant, e drept că uneori şi bădăran, însă respectă femeile, e un foarte bun vorbitor (de limba română :) ), e încăpăţânat – deci va fi o provocare să-l contrazici, şi are o personalitate extrem de puternică, lucru pe care-l apreciez la un bărbat, mai ales politician. În plus, avantajul unei cine cu T.B. este că nu va da greş în alegerea vinului :) .
3. C.A. – să renunţe la tunsura de adolescent rebel din anii ’80. Era potrivită pentru Ministerul Tineretului, dar nu mai merge în postura de candidat la cea mai înaltă demnitate din stat. T.B. – să poarte mereu ochelarii, pentru că defectul de vedere este mai puţin vizibil, şi să nu mai stea cocoşat, chiar dacă asta îi dă aerul de om pus pe treabă. M.G. – să nu mai poarte niciodată costume deschise la culoare, pentru că-i scot în evidenţă cearcănele şi ridurile. I-aş recomanda şi puţin bronz. S.O. – să renunţe la cravată în apariţiile publice din timpul campaniei electorale, pentru că nu e compatibilă cu stilul lui.
4. C.A. – să aibă un discurs puternic doctrinar, centrat pe performanţele economice ale Guvernului Tăriceanu (creştere economică, măsuri precum cota unică etc) şi, în context, pe nevoia unui Executiv de dreapta, care să scoată la liman economia reală. Să-şi îndrepte atacurile în primă instanţă către M.G., cel cu care se bate pentru locul doi. T.B. – să-şi asume eşecurile din primul mandat, subliniind obsesia clasei politice de a se lupta permanent cu Cotroceniul şi de a se opune progresului. Să vorbească despre necesitatea de a continua proiectele începute: reforma statului, reforma educaţiei etc. M.G. – să mizeze pe eşecul dreptei în crearea condiţiilor de bunăstare pentru clasa de mijloc şi pe faptul că se impun măsuri de stânga pentru depăşirea crizei economice. Dacă discursul ar fi unul extins, să se refere la rateurile lui TB pe plan extern, scoţând în evidenţă propriile calităţi de diplomat. S.O. – să atingă coarda sensibilă a electoratului obosit, sătul de certuri politice şi de aşteptarea unui preşedinte salvator al naţiunii. Un independent cu un Guvern tehnocrat ar fi soluţia pentru o Românie în derivă.
5. C.A. – că ajută să ai ochi albaştri, să vorbeşti bine şi să ai succes la sexul opus, dar asta nu-ţi aduce neapărat postul de director de multinaţională la care visezi. T.B. – că se poate impune în faţa bărbaţilor şi fără să dea cu pumnul în masă. Uneori sunt suficiente cuvintele magice “Mulţumesc” şi “Te rog”. M.G. – că, dacă stai la cratiţă şi te comporţi ca o gospodină, eşti o gospodină. Asta ca să nu folosesc metafora cu poziţiile de sex pe care mi se pare că le practică MG în partid :) . S.O. – chirurgia te poate face să arăţi mai bine, nu să fii mai deşteaptă.

*

Dora Mircea-Radu, editor, Viaţa clujeanului:

1. Am să dau la substantive… animale, că mi se pare că includ şi câteva adjective :) . Antonescu: panda deştept. Băsescu: iepure şmecher. Geoană: câine dingo insipid. Oprescu: vulpe rea.
2. Cu Băsescu. Şi, ironic, într-o chestiune profesionalo-personală. L-aş întreba, înainte de desert, câteva lucruri despre dispariţia unei nave care mi-a distrus o parte din viaţă :) .
3. Antonescu: să folosească o loţiune care să-i facă părul mai ferm; pare atât de moale, casant şi “regulamentar”… Să zâmbească mai mult, are un zâmbet şarmant pe care nu îl foloseşte drept “armă”. Să aibă o postură mai fermă a corpului, e prea… de plastilină.
Băsescu: să facă exerciţii de privire, să nu îi “fugă” ochii şi să facă eye contact mai mult. Privirea alunecoasă e un semn că nu e stăpân pe el însuşi şi că e pus pe şmecherii.
Geoană: să scape de imaginea de băiat de pension din care se iţeşte uneori bărbatul uns cu toate alifiile. Oprescu: să privească mai blând, să nu îşi mai umfle nările a isterie, e un semn de anger management prost. Să nu mai facă, în general, grimase. Nu îi stau bine.
4. Antonescu: să “iasă în stradă”, să folosească limbaj mai simplu şi cuvinte mai ferme, concepte mai puternice. Să mizeze pe faptul că e un tip inteligent şi are un capital de imagine extraordinar la capitolul “om bun”. Să meargă pe pozitiv, nu pe atac. Dar nu moale.
Băsescu: dacă vrea să îşi reabiliteze imaginea pe categoria “intelectuali”, să îşi asume punctual marile erori comise şi să încerce să le explice. Apoi să ofere soluţii concrete de management reparatoriu. Să facă un exerciţiu intelectual de “căinţă politică şi administrativă”, să spere la iertare, în primul rând.
Geoană: să mizeze exact pe ce zice “cartea” la social-democraţi: asistenţă/protecţie socială, pensionari, învăţământ, coeziune socială etc.
Oprescu: să folosească la maximum capitalul negativ de imagine pe care îl are “clasa politic㔺i să se delimiteze de ea. Să accentueze că un preşedinte nu are rolul de “actor politic”, ci de “mediator înţelept”. Şi că el e dincolo de interesele meschine ale partidelor.
5. Antonescu: şarmul, seducţia, înverşunarea, leadershipul. Băsescu: sinceritatea, cu riscul de a pierde, pentru că şansa de a câştiga pe termen lung e uriaşă. Geoană: hotărârea, directeţea, strălucirea în mulţime. Oprescu: seninătatea.

*

Simona Popa, redactor, Cotidianul:

1. Antonescu: fecioraş entuziast; Băsescu: pokerist coios; Geoană: fanfaron haios; Oprescu: golănaş cu carte.
2. Cu Băsescu, clar, pentru că aş avea ce povesti a doua zi prietenilor şi cred că m-ar uimi, intriga, înfuria în egală măsură şi aş sfârşi prin a recunoaşte că n-am pierdut vremea şi că mi-a plăcut. Cu Oprescu, eventual, pentru că aş râde non-stop – îmi amintesc cât de amuzante erau conferinţele lui de presă, când povestea cum îl însoţea pe Tataia (Iliescu) în Franţa. Cu Antonescu am impresia că ar fi plictisitor. Cu Geoană, banal, asta dacă n-ar fi însoţit de nevastă, abia în această combinaţie ar fi cina interesantă, să văd cum îl trage de sforicele şi cum îi dă picioare pe sub masă.
3. Antonescu: să zâmbească fals mai puţin. În rest, e printre puţinii bărbaţi pe care trecerea anilor îi avantajează. Băsescu: n-ar strica să se tundă nr 0-1. Poate să schimbe cravatele sau cămăşile la care le asortează, pentru că o face deseori într-o combinaţie banală. Mereu m-am întrebat de ce nu s-a operat la ochiul şui. Şi mi-am imaginat cum, înaintea plecării în vizite pe la poduri şi şantiere, Maria îi sugerează timid să-şi dea jos fesul de pe cap. Iar el şi-l trage pe frunte. Geoană: la câţi sfătuitori are, e bine îmbrăcat şi dichisit. Şi la fel de fals. Mi-ar plăcea să-l văd fără scoarţă şi fără butoni, dupa 2 coniace “Unirea” cu Dorel. Ceva îmi spune că se ameţeşte uşor, îl imită pe răţoiul Donald şi se apucă de cântat. Şi că abia atunci devine simpatic. Oprescu: n-arată rău pentru anii lui şi se îmbracă potrivit cu sine. Exagerează, însă, cu expresia feţei lui de blazat-înţelept şi scapă buza de jos prea jos. Ar putea s-o strângă puţin, din când în când.
4. Antonescu: când vorbea acum vreo doi ani, era de ascultat. Să renunţe la mesajul negativ şi să-l lase doar pe Geoană pe postul ăsta. E singurul dintre cei patru care ar avea şansa să atragă tinerii, printr-un discurs pozitiv şi concret. Dacă aş avea 18-24 de ani, de la el aş aştepta să aud ceva, nu de la ceilalţi. Băsescu: nu i-aş scrie, pentru că devine plictisitor când citeşte hârtii. Când vorbeşte spontan, are farmec. Deci fără discursuri. Geoană: e atât de fals, de populist şi de înduioşător de ipocrit, încât nici nu ştiu ce sfaturi să-i dau. Eventual, să renunţe. Oprescu: autostradă suspendată peste România. Dacă a reuşit să ia Primăria Capitalei cu asta, de ce n-ar reuşi să câştige şi preşedinţia?
5. Antonescu: să nu fie isteric ca o femeie la menstruaţie când vorbeşte anti-Guvern (vezi discursul din Parlament cu “metafora” penibilă cu mecanicul de tren şi Katy Andronescu ţinută de picioare să nu i se dea drumul). Băsescu: cred că a stat prea mult pe vapor ca să mai fie vindecat de vreo femeie. Şi, oricum, nu pare genul care să asculte sfatul unei femei. Nu vreau să-mi imaginez cum mănâncă. Geoană: bietul de el, cred că a primit atâtea sfaturi de la o femeie, încât a uitat că e, totuşi, bărbat. Geoană ar câştiga din primul tur daca ar ieşi mâine şi-ar declara că divorţează şi că s-a săturat să nu mai fie el însuşi. Exagerez… :) Ar ieşi preşedinte abia din al doilea tur şi numai după bătaia încasată de la nevastă. Şi n-ar ieşi el preşedinte, ci Mihaela :) . Oprescu: o femeie ar trebui să-l înveţe să iasă mai des în public însoţit de femei. Sau de o femeie. Desele lui aluzii (“sunt prea bătrân…”, “la anii mei..”) nu sună nicicum a un bărbat dezinteresat sexual şi mort după soarta ţării. Ci a bărbat dezinteresat şi blazat.

*

Codruţa Simina, freelancer:

1. Antonescu – pletos serios, Băsescu – ceară mieroasă, Geoană – nimic buzos, Oprescu – costum prost.
2. Cu Băsescu. Ceva îmi spune că ştie mult mai multe decât restul candidaţilor şi, cu puţin noroc, poate aş descoase ceva.
3. Antonescu – mai puţin fard; Băsescu – să pună ceva carne pe el, a slăbit de parcă are ceva boală fatală; Geoană – să-şi scoată “laba gâştii” de sub ochi, arată sinistru; Oprescu – să poarte alt gen de costume, arată ca o ţepuşă în costum.
4. Antonescu: două-trei idei profund liberale (stimularea angajatorilor, sprijinirea în forţă, prin programe şi finanţări guvernamentale, a sectorului IT etc.). Băsescu: orice emoţional. A pornit-o pe un drum, să se ţină de el. Aş miza pe cum protejează el interesul cetăţeanului în faţa administraţiei corupte, cum poate să le ţină piept tuturor, Băsescu – good, the others – bad. Geoană: să folosească experienţa de demnitar în discursuri. Să povestească ce i-au zis toţi celebrii pe care îi vedem în poze pe site-ul lui. Oprescu: să meargă cu adevărat prin spatele blocurilor, prin crâşme, dacă tot vrea să folosească jargon, măcar să fie recent şi cool.
5. Antonescu – cumpătarea, Băsescu – smerenia, Geoană – tăcerea, Oprescu – inocenţa.