Dincolo e Turnul Aici nu locuieşte nimeni Acoperişul lumii Unitatea Iarnă Urmează prima mutare Asediu Copilărie cu zoom Nu e soare, dar e bine *…
“- Ca să supravieţuiască patruzeci de veacuri, un popor aşa de vital nu putea să reziste fără să constituie un guvern unic în orice ţară în care se ducea să vieţuiască, un stat în stat, pe care l-a păstrat totdeauna şi pretutindeni, chiar şi în perioadele dispersiunilor lui milenare. Ei…
Luna trecută, un prieten m-a rugat şi pe mine să scriu pentru blogul lui un text în care să răspund la întrebarea “Cum arată România din sufletul tău”. Am tot amânat, n-am găsit starea necesară pentru o asemenea introspecţie, el n-a mai putut să aştepte după toanele mele şi a…
Iulia Militaru e poetă. Anul trecut i-a apărut prima carte, “Marea pipeadă”, pentru care a primit premiul “Tânărul poet al anului 2010”. S-a întâmplat în 15 ianuarie, la prima ediţie a Galei Tinerilor Scriitori, organizată de Ministerul Culturii, împreună cu Primăria sectorului 2, Centrul Cultural “Mihai Eminescu” şi Asociaţia Euro…
De când am dat peste această piesă luminoasă, de fiecare dată când o ascult mă trezesc cu un zâmbet larg, ca la un reflex condiţionat. E o mostră de cum se cântă împreună, fiind cu totul în cântec. Nu există solist şi acompaniator, pentru că, dacă te instalezi bine în…
“Îmi amintesc cât de importanţi erau pentru noi, în copilărie, copiii cu un anume grad de hiperactivitate. Nu te plictiseai cu ei niciodată, erau sufletul grupului în toate activităţile tribale. Cum cazul meu era, mai degrabă, al unei deficienţe de atenţie, de vreme ce eram mai mult calm, contemplativ, melancolic…
Numele lor nu apar pe internet. Într-un viitor care e mai aproape decât suntem noi pregătiţi să-l acceptăm, când numai istoricii şi notarii vor căuta, eventual, prin arhive de hârtie, despre ei vor mai vorbi doar nepoţii, ca despre nişte curiozităţi. Şi-atunci, poate n-ar fi rău ca noi, “conectaţii” şi…
“Prin peliţa curată a feţei sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în faţă şi se închideau pe jumătate când Eminescu râdea. Şi râdea adese, cu o naivitate de copil, de făcea să râză şi ceilalţi din societatea lui, iar…