Astăzi a început întâlnirea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos, una care se anunţă istorică: cei peste 2500 de participanţi – şefi de stat, preşedinţii celor mai mari companii ale planetei, lideri de ONG-uri influente, gânditori şi ziarişti – îşi propun să “schiţeze lumea de după criză”.

Anul trecut, într-un editorial intitulat “Brave New World” (“Minunata lume nouă”, trimitere la romanul cu acelaşi nume al lui Aldous Huxley), preşedintele şi fondatorul Forumului de la Davos, Klaus Schwab, anunţa principalele provocări cărora trebuie să le răspundă ediţia din 2009: a înţelege cum sunt conectate problemele şi instituţiile globale şi, pe cale de consecinţă, a crea noi instituţii mondiale capabile să le gestioneze. Schwab consideră că schimbările economice la care asistăm acum sunt structurale, nu ciclice (cu alte cuvinte, criza nu poate fi abordată luând-o drept exemplu pe cea din anii ’30). Dată fiind inderdependenţa la care a ajuns economia lumii, el susţine că actualele guverne naţionale şi structuri de putere internaţională nu mai sunt în stare să rezolve problemele “holistic”, adică într-o viziune şi cu o forţă de acţiune planetare.

Pe româneşte spus, folosindu-se de criză, liderii lumii vor analiza în aceste zile ce forme de guvernământ trebuie înfiinţate la nivel global, care să decidă în locul şi pe deasupra statelor naţionale. De altfel, unul dintre documentele care vor constitui subiect de dezbatere la această ediţie a Forumului se intitulează “The Future of the Global Financial System: A Near-Term Outlook and Long-Term Scenarios” (Viitorul sistemului financiar global: o privire pe termen scurt şi scenarii pe termen lung).

Autorii acestui raport au construit patru variante de prognoză pe termen lung: 1) regionalism financiar – lumea post-criză se va împărţi în trei mari blocuri economice care, de frica unui nou “virus” global, vor fi obligate să acţioneze mereu având ochii unul pe celălalt (“Cel bun, cel rău şi cel urât”?, n.MM. :) ); 2) protecţionism fragmentat – o planetă dominată de conflict şi scindare, în care dorinţa de a controla moneda şi competiţia mondială vor adânci efectele actualei crize; 3) un centrism occidental refăcut – lumea ar fi omogenă din punct de vedere financiar şi coordonată foarte precis, zic autorii raportului, însă ar trebui să se ocupe în continuare de pericolele născute din această criză şi nu de preîntâmpinarea celor viitoare; 4) o lume multilaterală (cel mai vag scenariu), în care neînţelegerile referitoare la abordarea riscului sunt depăşite, într-un context în care puterea geo-economică este redistribuită.