Reiau această rubrică (surghiunită) cu un film pe care l-am revăzut recent la TCM, sub un titlu românesc neinspirat: “Un grădinar face carieră”. Nu-mi place Peter Sellers şi nu gust tipul de umor din “Petrecerea” (The Party), dar, pentru acest rol, n-am nimic a-i reproşa. Dimpotrivă.
Being There (1979). Regia: Hal Ashby. Cu: Peter Sellers, Shirley MacLaine, Melvyn Douglas.
Melvyn Douglas şi Peter Sellers, miliardarul şi grădinarul
Chance e un grădinar cu vârstă incertă care n-a ieşit niciodată din curtea stăpânului său. E retardat, analfabet şi nu face decât să îngrijească flori şi arbuşti. Nu poate mai mult. Iar tot ce ştie despre lume e ceea ce vede la televizor, în faţa căruia se comportă mimetic şi tâmp.
Chance nu există din punct de vedere social. N-are acte, nu figurează nicăieri şi niciun medic nu l-a consultat vreodată. E un om fără trecut, un secret gol. Şi când stăpânul îi moare, când e silit să-şi părăsească unicul spaţiu cunoscut, toate i se “întâmplă” ca şi cum îi fuseseră puse deoparte.
În câteva zile, Chance parcurge fără niciun efort drumul de la aproape non-existenţă la faimă naţională. Dar nu în asta constă raritatea şi spectaculosul, nu asta e ideea genială a scenaristului Jerzy Kosinski, ci ridiculizarea metodelor şi mai ales a limbajului puterii, prin intermediul unui personaj care se exprimă la nivelul zero.
Chance al nostru începe prin a primi nume de familie. Se prezintă “Chance the gardener” (Chance grădinarul), ceea ce e înţeles drept Chauncey Gardner. De-aici încolo, tot ceea ce spune el, la nivelul zero al semanticii, e interpretat şi constituie dovadă incontestabilă când de francheţe, când de viziune, când de ironie, când de umor subtil. Frazele sale banale despre grădinărit devin lecţii profetice pentru cercurile politico-financiare din capitala Americii.
Chauncey le rupe resortul. Tuturor. Antrenaţi să caute mereu aluzii sau ameninţări în cuvintele interlocutorului, oamenii “normali” ajung să se teamă de impenetrabilul glacial pe care nu ştiu de unde să-l apuce. Puterea e spartă şi poate fi cucerită pentru că dublul sau triplul limbaj e considerat axiomă în orice dialog sau intervenţie. Iar când semnificaţiile sunt misterioase (în acest caz, pentru că nu există 
), reperele experienţei ajung inutile. Asta e lecţia “grădinarului”.
“Lingura nu există”, avea să descopere, mai târziu, un alt personaj care nu ştia nimic despre lume.
*
Comentarii