De ce nu există nici un film artistic românesc despre ortodoxie sau despre singurul ţel real al unui credincios – mântuirea? Nu îndrăznesc regizorii noştri să se atingă de această zonă, nu avem scenarişti care să fie preocupaţi de chestiuni duhovniceşti, nu vrea publicul aşa ceva sau există serioase temeri că nu s-ar putea vinde în Occident?

Nu ştiu. Dar mă întreb din nou de ce acest tărâm spiritual nu reprezintă o sursă de inspiraţie pentru remarcabila generaţie de regizori care s-a închegat în ultimii 10 ani. Mă întreb şi pentru că, spre deosebire de noi, ruşii n-au asemenea reţineri. Dimpotrivă.

După tulburătorul “Ostrov”, am văzut un nou film rusesc despre ispăşire, în care acţiunea se petrece, preponderent, tot într-o mănăstire ortodoxă: “Angel’s Aisle” (titlul original – “Pridel Angela”). Un nou film în care lucrurile sunt gândite în termeni de păcat şi iertare şi în care monahii sunt oameni cu bune şi rele, unii mai slabi, alţii mai puternici sau chiar tinzând spre sfinţenie, însă cu toţii truditori în războiul nevăzut.

Personajul principal e un tânăr şi zelos comisar sovietic, capabil de orice pentru a contribui la instaurarea Viitorului Fericit. Trimis într-o mănăstire rusă din Finlanda cu acoperirea că fuge de regimul roşu şi că intenţionează să se călugărească, el are, de fapt, misiunea de a comite un asasinat politic. Povestea e spusă simplu, fără derapaje bombastice sau habotnice. Credinţa şi necredinţa sunt părţi inseparabile ale aceluiaşi întreg misterios, în care totul are un rost şi totul e drept, până la urmă.

Filmul poate fi văzut aici (cu subtitrare în engleză). Eu l-am descoperit datorită acestui blog, unde este trecută şi o adresă de la care poate fi descărcat integral.