Când eram copil, în lumea mea circula (ceea ce azi numim) o legendă urbană care spunea că filmele de la Hollywood trebuie să aibă happy end, că ar exista o lege nescrisă în acest sens şi că singura excepţie ar fi constituit-o povestea vieţii lui Elvis, care nu avea cum să se termine cu bine din motive limpezi. Eu, unul, n-am auzit de un asemenea film în anii care au trecut de atunci, nici nu ştiu dacă s-a turnat vreo peliculă inspirată din biografia regelui rock’n'roll-ului, dar am rămas, vă mărturisesc, cu o dependenţă de finaluri fericite, în special sub forma “ea şi el rămân împreună”.

Ştiu, nu e o atitudine de om mare, dar, dacă tot veni vorba, cred că una dintre explicaţiile mirajului american a reprezentat-o ideea de happy end, inoculată în modul cel mai eficient prin cinema. Visul american este echivalent cu reuşita, cu victoria, cu dragostea împlinită, cu acea pursuit of happiness considerată un drept inalienabil al oricărui om şi consemnată ca atare în istorica Declaraţie de Independenţă. Aşa au devenit americanii şi America un model de optimism şi strălucire pentru toată lumea, inclusiv prin înţelegerea faptului că filmul poate şi chiar trebuie să fie un mijloc magic de a-i ajuta pe oameni să vadă partea plină a paharului. Pentru că oamenii rămân copii, la urma urmei, pentru că vor să viseze şi pentru că e suficient să întrezărească the bright side ca să încerce apoi să o atragă în propria viaţă.

Am făcut această introducere pentru a vă putea explica de ce am ajuns să fiu îngrijorat. Trei filme bunicele pe care le-am văzut în ultima vreme m-au pus pe gânduri din acelaşi motiv: n-aveau happy end. Şi, chiar dacă vi s-ar părea că mă grăbesc cu o concluzie, nu mă pot opri să nu fac legătura între această schimbare majoră de atitudine şi declinul din ultimii ani al Eldorado-ului american.

Problema nu e atât lipsa finalului fericit, cât faptul că, în toate cele trei filme, eroii găsesc rezolvarea propriei crize, îşi ating scopul, chiar şi atunci când nu-i conştientizează necesitatea, dar în niciunul dintre cazuri nu pot să menţină acea situaţie. Fie nu sunt în stare, din motive independente de ei, fie pierd mult mai mult decât au câştigat.

In Search of a Midnight Kiss e povestea unei zile din viaţa unui tânăr plecat să cucerească Hollywoodul ca scenarist şi care, pentru a evita o depresie la finalul unui an dezastruos, caută o femeie cu care să petreacă noaptea de revelion. O caută pe un site de online dating şi ceea ce, la început, pare o idee prostească şi apoi o pierdere de vreme se transformă într-o întâlnire romantică şi chiar aventuroasă cu o femeie normală şi tandră, care ar putea fi chiar “ea”. Dar…

Gone Baby Gone, debutul regizoral al lui Ben Affleck, e un film mult mai greu, care creşte continuu, iar la final atinge un punct în care nu poţi să nu te întrebi “eu ce-aş face în locul lui sau al ei?”, reuşită cu care puţine scenarii se pot mândri. Însă atât alegerea lui, cât şi alegerea ei îi stârnesc cinefilului sentimente aflate la limita dintre susţinere şi revoltă. Pe amândoi îi înţelegi, dar pe niciunul nu-l aprobi total.

În fine, filmul pe care vreau să vi-l recomand astăzi este frustrant în absenţa unui happy end. The Visitor e un profesor universitar văduv, trecut de 50 de ani, care se preface că trăieşte. E atât de singur şi de blazat, încât nici nu se mai poate spune că se minte pe sine. Pur şi simplu execută mecanic ceea ce numim viaţă. Bineînţeles că ajunge să întâlnească oameni care îl “resuscitează”, un imigrant sirian şi iubita lui senegaleză, dar mai ales pe mama celui dintâi, însă toţi aceştia sunt “ilegali”, n-au acte de şedere, şi drama se produce. Redevenit o fiinţă vie, capabil să se bucure şi să-şi recunoască împietrirea anterioară, profesorul este însă victima unui end pe care ţi-l doreşti din tot sufletul happy, dar degeaba. America nu mai e aceeaşi, înţelegătoare şi încurajatoare, nu mai e locul unde visele se împlinesc, ci, eventual, rămăşiţa civilizată a unui fost tărâm fericit.

Şi-atunci mai că mi-ar plăcea să văd acel film american la finalul căruia Elvis moare. Măcar nu-mi fac iluzii că rămâne cu fata.