LOCUL 3: Happy-Go-Lucky. Regia: Mike Leigh. Cu: Sally Hawkins.
Nu-l alegeţi dacă vă doriţi acţiune sau aventuri. Nu are. E un film simplu şi curat, despre o învăţătoare optimistă, care mai întâi vi se va părea enervant de optimistă, apoi reconfortant de optimistă. O femeie de 30 de ani care nu judecă, ci înţelege, care e îngăduitoare cu cei apropiaţi şi răbdătoare cu propria viaţă. Puţine personaje din filmele pe care le vedem în mod obişnuit se mulţumesc cu ceea ce au şi nu-şi pierd veselia. Poppy a noastră are o replică simpatică şi când se strigă la ea, şi când bărbatul potrivit îi scoate bluza peste cap.
Scenariul e îmbogăţit de alte două personaje foarte bine construite – un instructor auto adept al teoriei conspiraţiei, care are un comportament deviant, şi o profesoară de flamenco al cărei sânge iberic aduce un contrast binevenit între “cuminţii” londonezi. Filmul are o scenă antologică: întâlnirea lui Poppy cu un nebun fără adăpost, o pledoarie pentru empatia aceea pe care ne-o exersăm mult prea rar faţă de necunoscuţi.

LOCUL 2: Temptress Moon. Regia: Chen Kaige. Cu: Gong Li, Leslie Cheung.
Unul dintre cele mai rafinate filme pe care le-am văzut vreodată. Are o lumină unică în timpul dialogurilor, care scaldă chipurile şi este complet egoistă faţă de rest. Această lumină de interior se combină misterios cu fumul opiului de care sunt dependenţi atât Ruyi, cât şi fratele ei, moştenitorii clanului Pang. Însă el trece de partea cealaltă a lucidităţii şi devine o legumă, iar ea, ingenuă şi lipsită de ştiinţa culiselor, se vede obligată să preia conducerea clanului.
În film mai există un cuplu de soră şi frate, ea fiind cumnata lui Ruyi, el – un gigolo care a copilărit în casele Pang şi care se află în slujba unui lider interlop din Shanghai. Acesta îl retrimite acasă, să profite de naivitatea lui Ruyi pentru a prelua controlul clanului Pang, şi inevitabila întâlnire se produce: fecioara şi cuceritorul fără scrupule. O poveste veche de când lumea, în care amândoi se pierd regăsindu-se. Şi iar se pierd…

LOCUL 1: The Prestige. Regia: Christopher Nolan. Cu: Hugh Jackman, Christian Bale, Michael Caine, Scarlett Johansson.
“Fiecare truc de magie constă în trei părţi. Prima parte e numită asigurarea. Magicianul vă arată ceva obişnuit. Vă pune să-l inspectaţi, să vedeţi că e normal. Bineînţeles, probabil că nu este. Al doilea act se numeşte întoarcerea. Magicianul ia acel lucru şi îl foloseşte pentru a realiza ceva ieşit din comun. Veţi căuta secretul, dar nu îl veţi găsi. Asta pentru că, de fapt, nu vreţi să ştiţi. Vreţi să fiţi păcăliţi. Dar încă nu trebuie să aplaudaţi, pentru că o dispariţie nu e suficientă. Obiectul trebuie adus înapoi. De aceea, partea a treia e şi cea mai dificilă. Este cea pe care o numim prestigiul. The Prestige”.
Aceasta este momeala explicativă, iar filmul este meta-trucul. Meta-magia, hipnoza cinematografică. Conceput pe scheletul unei competiţii pe viaţă şi pe moarte (la propriu) între doi magicieni, scenariul nu conteneşte în a furniza surprize şi, când crezi că ai descoperit secretul, urmează alt “prestigiu”. Magistral.