De când am blog, am identificat un sentiment nou. Îl trăiesc când văd că o persoană pe care nu o cunosc m-a inclus în blogroll-ul ei. Altfel spus, că apreciază ceea ce scriu, îmi citeşte blogul frecvent (poate zilnic) şi îl consideră demn de a fi recomandat şi cititorilor săi.
Şi m-am gândit aşa: acest sentiment - atât de nuanţat şi, totuşi, atât de puternic - ar trebui să îl oblige pe un blogger mai mult decât pe un ziarist sau pe un scriitor. Faptul că un alt om te citeşte zi de zi, că te ia în seamă (indiferent dacă îţi împărtăşeşte opiniile sau nu), creează între voi o legătură cu mult mai strânsă decât în celelalte două cazuri.
Ziaristul e doar o rotiţă din mecanismul unei redacţii, sunt rare situaţiile în care un singur nume determină alegerea şi citirea continuă a unei publicaţii. Scriitorul, chiar dacă impactul creaţiilor sale poate fi răvăşitor, are o relaţie sporadică, precum o îmbrăţişare aniversară, cu fidelii săi. Bloggerul, însă, realizează un permanent schimb de idei clare şi de senzaţii nedesluşite cu acei necunoscuţi care îl consideră un reper de lectură.
A fi în blogroll-ul unui străin înseamnă a face parte din viaţa lui cotidiană. Cum să nu fii preocupat-speriat-mirat de această răspundere?
Şi, dacă tot am descoperit acest sentiment nou, vreau să-i dau şi nume. Îi voi spune rollitate.
Se numeşte rollitate acel amestec unic de responsabilitate, onoare, bucurie, mirare şi mândrie pe care îl simţi când îţi găseşti numele în blogroll-ul unui necunoscut.
P.S. Vreţi să ne jucăm mai departe? Când te încălzesc persoanele din blogroll, se cheamă că ai un rolling. Dacă sunt puţine nume în listă, e un rollişor. Dacă nu mai modifici nimic, acela e rollul vieţii. Bloggerii pe care îi elimini din blogroll se pot numi rolleri, iar nucleul dur pe care îl citeşti zilnic şi la care n-ai renunţa nicicum este rock’n'rollul. E rândul vostru… 
Comentarii