Viitorul presei e dureros, însă poate deveni fascinant. Noi ne agăţăm de trecut

Intru abrupt în subiect: ziariştii de presă scrisă din România manifestă o inerţie regretabilă sau, mai grav, o adversitate de neînţeles în ceea ce priveşte adaptarea la noile metode oferite de internet.

Cel mai bun exemplu care îmi vine în minte este investigaţia: gândiţi-vă ce deschidere nesperată poate avea astăzi o anchetă de presă publicată pe net. Pe lângă textul clasic, care constituie coloana vertebrală a materialului, poţi posta o galerie foto din timpul muncii de documentare, poţi ataşa principalele legi şi acte doveditoare, înregistrările audio (podcast-uri) cu personajele implicate, unul sau mai multe filmuleţe (locul despre care e vorba, cameră ascunsă cu “acuzatul”, autorul citind concluzia ş.a.m.d.), linkuri spre articole care întregesc demonstraţia (CV-urile celor despre care scrii, materiale anterioare pe acest subiect etc).

Vă daţi seama cât de mult se schimbă modul de a face jurnalism şi câtă satisfacţie în plus îţi poate aduce un material care are de toate?

Iată o mostră de material pe cât de simplu, pe atât de emoţionant şi percutant. E vorba de realizarea premiată cu Pulitzer în 2006 a lui Jim Sheeler de la “Rocky Mountain News” din Denver, Colorado. Ce părere aveţi? E greu de făcut? În loc de o fotografie sub care curge un text clasic, nu e mai impresionantă această derulare de imagini peste care personajul principal îşi citeşte propria poveste?

Iar acesta este doar un exemplu pentru noul spectru de tehnici pe care le avem la dispoziţie. Face vreun jurnalist aşa ceva în România? Nu poate sau nici măcar nu încearcă? Dacă nu-i lipseşte nimic din punct de vedere al dotării, de ce nu? Paradoxal, singurul care a înţeles că trebuie să fie în pas cu vremurile este un “dinozaur” (iartă-mă! ), Viorel Ilişoi, ale cărui “Momente şi spiţe” reprezintă un gen avangardist pentru mass-media de la noi, deşi, comparativ cu posibilităţile tehnologice şi cu realizările occidentale, şi aceste materiale fac parte dintr-o inexplicabilă “preistorie”.

Dragi colegi, vine 2009. Cine-şi imaginează că se mai poate face meserie adevărată la conferinţe de presă, din comunicate oficiale sau stând pe telefoane şi apoi scriind un text, eventual urmat de “efortul” de a-i cere “pozarului” o imagine însoţitoare, se înşală atât de grav, încât îşi ameninţă statutul. Urmează dureroase reduceri de bugete şi masive concedieri, şi doar aceia care păşesc în viitor vor rezista, pentru că publicul nu va mai scoate bani din buzunar pentru produsele tipărite, iar pe net se cer inovaţie, creativitate şi emoţii.

Iată încă o dovadă: ziarul virtual Pasadena Now din oraşul californian omonim a produs o adevărată revoluţie în branşă, schimbând total abordarea în ceea ce priveşte angajaţii. Citiţi aici cum patronul acestui produs online a decis să angajeze doar câţiva reporteri locali, vreo cinci, iar pentru alţi şase redactori să apeleze la…. outsourcing, în India! Vă vine să credeţi? Indienii ţin legătura cu reporterii aflaţi pe teren în Pasadena, scriu materialele şi le postează, iar în rest realizează propriile articole, de acasă, urmărind prin webcast, de exemplu, şedinţele consiliului local, “măturând” tot ce înseamnă comunicate oficiale şi evenimente anunţate.

Tehnologia, satul global, desfiinţează tot ceea ce părea “imuabil” în presă – redacţia ca habitat, articolul ca mod principal de exprimare sau reporterul de teren ca angajat obligatoriu. Totul e altfel, distanţele au dispărut, toate produsele trebuie să fie multimedia şi multidimensionale, cititorii îşi doresc să absoarbă informaţia cu toate simţurile – să vadă, să asculte, să pipăie şi, mâine-poimâine, să miroasă şi chiar să guste mostre din meniul propus de site-ul favorit. Adaptarea!

LATER EDIT. Potrivit unui raport realizat de compania de consultanţă Deloitte, citat de NewsIn şi preluat de HotNews, industria presei scrise ar putea fi decimată în 2009. Autorii raportului propun o soluţie paradoxală, pe care aş numi-o “a somonului”: reducerea activităţii pe online, în favoarea produsului tipărit! Înotul contra curentului. Justificarea ar fi că, restricţionându-i-se accesul gratuit la conţinutul de pe site, cititorul va căuta mai mult ziarul pe hârtie. Foarte interesantă şi, totodată, foarte riscantă soluţie pentru depăşirea crizei. Câţi investitori în media de la noi ar avea un asemenea curaj?