Ucronia (3): Regalo Di Natale
Ultimele două campioane mondiale au oferit la Gdansk cel mai bun meci de până acum al Campionatelor Europene. Italienii, foarte bine aşezaţi în teren de Prandelli, s-au apărat aproape fără greşeală şi, mai mult, au deschis scorul în repriza a doua prin Di Natale, introdus inspirat în locul lui Balotelli. Spaniolii au egalat după numai trei minute, în urma unei superbe faze colective, finalizată de Fabregas din pasa lui David Silva. Elevii lui Del Bosque puteau chiar să câştige dacă…. etc, etc.
Puteam să încep aşa. Dar nu-mi place, e previzibil, şi nu cred că asta aşteaptă cititorul de la mine. Şi-atunci mi-a sărit întrebarea: de fapt, ce aşteaptă cititorul de la o cronică de fotbal?…
*
Italia – Spania 1-1 (0-0). Au înscris Di Natale, respectiv Fabregas.
… Dacă n-a văzut meciul, oare caută el cronica pentru a afla cum s-au succedat fazele? Mă îndoiesc. Există ştiri de sport pe toate canalele tv, plus filmuleţe la dispoziţie pe Youtube. Mai degrabă speră să descopere un fel de analiză sentimentală şi, poate, unele explicaţii “tehnico-tactice”, cum le spun comentatorii profesionişti.
Dar şi mai interesant e să te gândeşti ce aşteaptă de la o cronică omul care a văzut meciul. Acela, cu siguranţă, nu vrea să-i povesteşti cum au jucat echipele, şi nici de concluzii “savante” nu are trebuinţă: dacă e atât de pasionat încât să şi citească impresii, are deja un sistem de valori şi suficient “discernământ fotbalistic”.
Deci, trebuie s-o luăm de altundeva. Cum se poartă microbiştii înaintea unui meci? Ca nişte copii care ştiu că urmează să vină Moşul. Ştiu ora la care va apărea, tremură de nerăbdare şi se pregătesc. Aşa cum copiii împodobesc bradul ca să fie sărbătoarea întreagă, microbiştii plănuiesc: unde vor vedea meciul, cu cine, aduci tu berile, iau eu seminţe, la al tău se vede mai bine ca la al meu?, hai mai bine să mergem acolo, da’ să nu întârzii
Pentru pasionaţi, orice meci important e un cadou anunţat şi cert. Timpul care-l precede pare că se dilată şi-atunci trebuie umplut cu proiecţii: îi batem?, pe cine mergi?, ştii că X nu joacă, mda, dar Y e antrenor mare, mă bazez pe Z, abia aştept, totul e posibil.
Şi-atunci, din moment ce meciul e, pentru bărbaţi, ca un cadou de Crăciun, un regalo di Natale, a Christmas present, atunci cronica trebuie să fie precum întâlnirea de-a doua zi a copiilor entuziasmaţi: “Ţie ce ţi-a adus?”
- Mie, un şut al lui Iniesta la rădăcina barei, o paradă a lui Casillas la lovitura de cap a lui Thiago Motta, pe Xavi la fel de stăpân pe joc, şi, când credeam că e gata, am dat şi de combinaţia de la golul lui Fabregas… Ţie?
- Eu am primit o lovitură liberă a lui Pirlo, câteva intervenţii în apărare ale lui Chiellini şi Di Rossi, aerul invincibil al lui Buffon, explozia lui Di Natale şi, evident, faza lui Marchisio…
Ne jucăm împreună?
*
Jucătorul meciului: Iniesta.
Nota meciului: 8,5.