TVR în campanie: iniţiativă atrofiată, mentalitate de nişă

Campania electorală a oferit Televiziunii Române o şansă rară de a se poziţiona ca reper de profesionalism, în primul rând prin contrapondere la partizanatul principalelor posturi de ştiri. Nu numai că televiziunea publică a risipit această ocazie, dar s-a şi făcut de ruşine. Trei sunt argumentele majore în sprijinul afirmaţiei de mai sus.

1) Formatul principalei emisiuni electorale. În această lună care a premers primul tur, TVR a difuzat seara, în prime time, emisiunea intitulată “Tu decizi”. Un singur candidat, echipa sa aşezată în gradene, iar, din partea gazdei, unul sau doi moderatori. Reproş: lipsa oricărei ruperi de ritm, a oricărei surprize sau dovezi de imaginaţie care să arate că postul public trăieşte în secolul XXI.
Cum să privească telespectatorul o plictiseală în care candidatul este întrebat, cuminte, despre diverse teme, din când în când i se mai dă microfonul câte unui susţinător care îl laudă în fraze ridicole, însă nimic relevant nu se petrece, din moment ce invitatul nu e pus în nici o situaţie problematică? De ce nu puteau fi chemaţi, de exemplu, câte doi, prin negocieri cu staff-urile de campanie? Şi cu această întrebare ajungem la…

2) Atrofierea iniţiativei. Când eşti cea mai importantă televiziune dintr-o ţară, susţinută din contribuţiile populaţiei, trebuie să te simţi şi să acţionezi ca un lider. Chiar dacă eşti lider doar la notorietate, vechime şi personal, nu şi la audienţă. Asta ar fi însemnat ca TVR să ia caimacul campaniei prin propriile puteri, prin ideile/formatele de emisiune avansate candidaţilor, prin aura pe care ar fi putut-o crea în jurul unor evenimente mediatice organizate pe Calea Dorobanţilor. Nu ştiu şi, în această seară, nu vreau să redeschid discuţia privind eventualele jocuri de culise pe care preşedintele Sassu le-ar fi făcut în sprijinul unuia dintre candidaţi, însă cu adevărat problematică este incapacitatea conducerii TVR de a ieşi în spaţiul public şi de a face agenda, aşa cum ar fi fost normal pentru calibrul şi statutul său.

3) Atitudinea de nişă. Cele două argumente de mai sus ascund o realitate “psihologică” mult mai gravă. TVR a ajuns să se comporte ca o televiziune de nişă, s-a obişnuit şi se complace cu locul 7, iar acest lucru s-a văzut, încă o dată, în modul în care a fost gândit formatul de duminică seară, de la ora exit-poll-urilor. În momentul cel mai aşteptat al acestui an electoral, în studioul televiziunii publice nu se aflau cei mai importanţi comentatori sau analişti ai politicii autohtone. TVR nu îşi arogase nici o secundă poziţia dominantă în piaţă, ci îi adusese să-şi spună impresiile – despre alegeri! – pe soprana Felicia Filip, pe jazzman-ul Mike Godoroja şi pe regizorul de teatru Alexander Hausvater.

Nu continui. E cert însă că, undeva, la etajele superioare ale TVR, lipsesc viziunea şi flerul. Plecăm de la prezumţia că bună-credinţă, totuşi, există. Dar o instituţie de asemenea anvergură ar trebui să-şi înfigă steagul în centrul terenului şi să impună regulile jocului tv. E una dintre datoriile sale, peste care nu putem trece cu telecomanda.