TIFF Lounge (4): Anamaria Marinca, strălucirea discreţiei

- Îţi propun să fii regizor pentru câteva minute. Ai următoarea scenă: o cameră goală, într-o casă aflată lângă un parc imens, într-o capitală europeană. În cameră sunt două pisici pe nume Symba şi Widdie. Cum continuă scena?

- O tânără se întoarce seara acasă, e frântă de oboseală, îşi aruncă geanta pe un scaun, descoperă că nu mai are mâncare pentru pisici şi trebuie să coboare să cumpere…

Cam aşa (am citat din memorie) a început întâlnirea cu Anamaria Marinca, cea mai emoţionantă dintre cele petrecute până acum la TIFF Lounge. Symba şi Widdie sunt pisicile ei, lăsate în grija unei prietene pe nume Jenny; Anamaria locuieşte împreună cu câţiva tineri, fiecare cu camera lui, într-o casă situată aproape de parcul londonez Hampsted Heath. Ea a mărturisit că, atunci când vine în România, “acasă” înseamnă nu un oraş sau un loc anume, ci să fie alături de părinţii şi de fratele ei.

- la o întrebare a lui Mihai Chirilov (aflat în public), Anamaria Marinca a dezvăluit, în premieră, că a dat probă să joace personajul principal feminin din “Antichrist” – controversatul film al lui Lars von Trier lansat luna trecută la Cannes -, dar a recunoscut că nu şi-a prea dorit să obţină rolul, din cauză că nu se vedea pe sine în anumite scene (de exemplu, la un moment dat, eroina îşi taie clitorisul…)

- îşi alege singură rolurile, nu ţine neapărat să fie principale, însă trebuie să rezoneze cu personajul pe care-l interpretează

- la filmările pentru “4, 3, 2″, datorită comunicării foarte bune cu regizorul Cristian Mungiu, acesta i-a dat mână liberă în multe rânduri; Anamaria Marinca a spus că scenariul era scris atât de bine şi de minuţios, încât nu mai avea nevoie de indicaţii suplimentare, “totul era acolo”

- când i s-a cerut să comenteze contrastul românesc dintre personalităţile care ar fi îndreptăţite să se considere vedete şi să se poarte ca atare, însă sunt discrete şi fără fasoane, şi “starurile” confecţionate de mass-media, care însă n-au nimic consistent şi important de transmis publicului (în fapt, o comparaţie dintre lumea filmului şi televiziune), Anamaria a răspuns cu o vorbă a tatălui ei – “Sacul gol nu stă (mult) în picioare”

- a stârnit aplauze când, rugată din public să “interpreteze” replica sa preferată din filmele în care a jucat, a tăcut câteva secunde, apoi, brusc agasată, a spus: “Ştii ce? Hai să nu mai vorbim despre asta…”

- la vară, va juca pe scena teatrului Young Vic din Londra într-o serie de spectacole cu piesa “4.48 psihoză” (de Sarah Kane), în regia lui Christian Benedetti, pe care îl consideră unul dintre mentorii ei; în piesa respectivă a putut fi văzută şi la Naţionalul din Cluj, în urmă cu 8 ani.

Foto: Adi Marineci/tiff.ro

P.S. Miercuri, de la ora 17, la TIFF Lounge vine regizorul Tompa Gabor, al cărui film intitulat “Apărarea chineză” (Ungaria, 1998) este proiectat de la 18.30, în sala Auditorium a UBB.