Spațiul de confort

A ajuns de la sine înțeles că "ieșirea din spațiul de confort" reprezintă o soluție – poate chiar soluția – pentru aproape orice moment de răspântie. Cum ar zice Pavić, alegerea bună e cea de care ți-e teamă.

Dar ce înseamnă această expresie?

Mai întâi, cred că ea ascunde un paradox. Dacă ești bine situat în destinul tău, dacă ți-ai găsit drumul și acel drum te împlinește, nu îți zici că ai fi într-un "spațiu de confort": nu vrei decât să-i dai bătaie, să continui, să dureze tot așa, fiindcă te simți pe de-a-ntregul viu.

"Ieșirea" are sens într-un context de rutină ori de lene, dacă nu chiar de nefericire. În acest caz, spațiul în care te afli nu e unul "de confort" decât pentru că îi știi regulile: în rest, e profund inconfortabil. Altfel nu ai resimți acut întrebarea "ce fac cu viața mea".

Paradoxul expresiei ar fi, deci, acela că îți pui problema "ieșirii" doar atunci când, de fapt, spațiul nu mai este unul de confort. (Într-un fel, când iei în calcul ieșirea, ai și ieșit deja de acolo – e un mecanism cuantic :). )

Fiindcă ceea ce cauți e tot un spațiu de confort, în sensul de liniște a sinelui: vrei să ajungi – toți vrem asta – într-o poiană ferită de zbatere și de chin. Vrei împăcare, confirmare, așezare netulburată.

O să-mi spuneți că nu-i adevărat, contraexemple fiind aventurierii, temerarii, dependenții de adrenalină. Dar ce caută ei pe vârful muntelui sau când se aruncă în necunoscut? Nu tot clipa aceea de liniște nespusă?

Dacă acceptăm, deci, că ieșirea dintr-un spațiu de confort nu are ca scop decât găsirea unui alt spațiu de confort, care să ne ajute să redescoperim sentimentul de a fi vii (adică vibrând pe buza morții), înseamnă că tindem spre o meta-rutină (această căutare-înnoire) care se hrănește fix din refuzul rutinei. :)

Și încă o idee: spațiul de confort moral poate fi potrivnic spațiului de confort psihic. Nu întâmplător în fraza lui Pavić se vorbește despre alegerea "bună". Un exemplu e faimoasa decizie a lui Steinhardt: prefer să merg la pușcărie decât să-mi trădez prietenii.

Fiindcă, pe lumea asta, alegerea binelui se plătește adesea cu spaimă, cu "ieșire din spațiu". Poate pe lumea cealaltă, cine știe, e răsplătită confortabil, cu o ieșire din timp.