Salvarea cailor din Deltă devine subiect internaţional. Scrisoarea unui om de ştiinţă olandez

Un reputat zoolog olandez s-a adresat recent mai multor organizaţii internaţionale, printre care National Geographic Society, World Wildlife Fund, European Wildlife, precum şi revistei americane “Time” şi unor universităţi europene, cărora le cere să i se alăture pentru a salva turmele de cai sălbatici din Pădurea Letea.

Dr. Henri Kerkdijk-Otten, curator la World Museum of Man şi iniţiatorul unor cercetări privind caii sălbatici primitivi, intenţionează să obţină sprijinul unui grup de persoane şi instituţii influente, inclusiv parlamentari europeni, pentru a interveni pe lângă Guvernul României în apărarea cailor din Delta Dunării.

Printre destinarii scrisorii lui Henri Kerkdijk, datată 7 iunie, se află şi autorul filmului documentar despre caii din Letea difuzat anul trecut de canalul ARTE, Dan Curean. Autorul şi-a dat acordul ca scrisoarea să apară în presă, iar Dan Curean mi-a trimis-o şi mie. Am tradus-o şi o reproduc atât în română (cu excepţia unei fraze pe care n-am înţeles-o), cât şi în varianta originală, în engleză.

*

Dragii mei,

Acesta este un apel hotărât pentru a ocroti turmele de cai sălbatici din Pădurea Letea, România.

Situaţia
Se pare că acest cal din Pădurea Letea reprezintă un ecotip care datează de dinainte de 1989. Înainte de 1989, caii din Letea trăiau într-un stadiu semi-sălbatic, la fel ca poneiul Exmoor, Pottoka, Garrano etc. Sătenii luau cai când aveau nevoie de ei. La început, caii au fost de-domesticiţi pe scară largă, iar acest proces a continuat în ultimii 22 de ani. Chiar şi o hartă turcească din secolul 18 se referă la caii sălbatici din acea regiune.

Caii din Pădurea Letea, după părerea mea, reprezintă un ecotip autohton, s-au adaptat perfect la condiţiile locale şi acţionează natural ca nişte animale sălbatice. Culorile lor caracteristice (murg şi negru) corespund studiului întreprins de Ludwig şi alţii (2009), dar şi culorilor altor rase de cai primitivi, cum ar fi Exmoor, Garrano, Pottoko, Retuerta, Huţul etc. (…)

Bănuiesc că aceşti cai sunt înrudiţi cu familia Huţul până la un anumit punct, aşa cum au demonstrat studiile. Influenţele estice sunt şi ele posibile, de vreme ce Delta Dunării se învecinează cu stepa Bugeacului. Bugeacul este cea mai vestică parte a stepei central-asiatice, unde, până în secolul 12, au existat Kulani (subspecie a calului mongol – n.m.). E posibil ca, în vremurile secetoase, turme de animale să fi migrat sau să se fi refugiat în Delta Dunării.

Surse precum Sebastian Münster, în secolul 16, şi David Fröhlich, în secolul 17, descriu caii sălbatici de pe actualul teritoriu al României ca având coamă lungă. Asta înseamnă că ei nu trebuie confundaţi cu Tarpanii din stepele Ucrainei, aşa cum au fost aceştia descrişi de Gmelini. În documente din secolele 18 şi 19, Tarpanul este descris ca un animal care face tranziţia între Takhi (subpsecie central-asiatică aflată pe cale de dispariţie – n.m.) şi alţi cai sălbatici, deci el n-ar trebui să fie luat prea mult în consideraţie în cazul cailor din Pădurea Letea.

Una peste alta, calul din Letea ar trebui să fie prima opţiune la alegerea unui ecotip care să aibă acces la păşunat natural în Delta Dunării. Concluzia nu poate fi decât că trebuie să salvăm şi să ocrotim caii din Pădurea Letea. Şi, cum populaţia totală e undeva între 4000 şi 5000 de exemplare, ea este viabilă din punct de vedere genetic.

Problema
Autorităţile române nu recunosc valoarea calului din Letea şi par să încline spre înlăturarea acestui ecotip din regiune. Paguba pe care caii o produc ecosistemului pare exagerată şi ar putea fi lesne ţinută sub control.
Caii din Letea sunt îndepărtaţi prin metode complet barbare, ceea ce a dus la moartea, rănirea sau stresarea unora dintre ei. Pe lângă faptul că distrug o parte din patrimoniul şi mândria naţională a României, autorităţile distrug şi cea dintâi variantă de ecotip aflată la dispoziţie.

Soluţia
În acest scop, voi întocmi o scrisoare pe care intenţionez s-o trimit persoanelor implicate din guvernul României şi autorităţilor locale. Vreau, de asemenea, să iau legătura cu membri ai Parlamentului European. Pentru a-i da greutatea şi autoritatea pe care le merită, vă rog pe toţi să semnaţi acea scrisoare.
În al doilea rând, vă rog să-mi transmiteţi organizaţii sau persoane despre care credeţi că ar trebui incluse în lista de semnatari. Cu cât lista e mai lungă, cu atât va atârna mai greu apelul nostru.
Mai întâi, voi inventaria organizaţiile dispuse să semneze scrisoarea. Apoi o voi scrie şi trimite tuturor, ca să fie retuşată şi tradusă în română.

Nu în ultimul rând, mostre prelevate de la caii din Letea vor fi trimise, pentru analiză genetică, profesorului Cothran (de la Universitatea Texas – n.m.). În acest sens, îi rog pe membrii fostului proiect referitor la cai să contribuie la acest studiu prin orice mijloace – măsurarea oaselor, evaluarea craniului şi a maxilarelor, compararea cu alte specii de cai primitivi, comportament social, evaluare ecologică etc. Cu cât aflăm mai multe despre calul din Letea, cu atât mai valoros va deveni.

Înţeleg că unor organizaţii le-ar fi imposibil să semneze din cauza unor probleme politice subiacente sau a potenţialelor probleme care ar decurge de aici. De aceea, vă prezint lista destinatarilor acestui mesaj, dar am pus adresele lor de e-mail în secţiunea BCC, pentru a nu-i afecta pe unii. Fiecare poate decide pe cont propriu dacă vrea sau nu să semneze.

Lista organizaţiilor şi a specialiştilor:

Ecvin Protect, Poliţia Animalelor, Vier Pfoten, National Geographic Society, Time Magazine, World Wildlife Fund, European Wildlife, Large Herbivore Network, Safeguard for Agricultural Varieties in Europe (SAVE) Foundation, ARK Nature, Faunaconsult, Stichting Taurus, FREE Nature, Herds & Homelands, Flaxfield Nature Consultancy, Universitatea Kentucky, Universitatea din Utrecht, Universitatea din Leiden, Universitatea din Cordoba, Universitatea Cambridge, Universitatea Bucureşti, Universitatea Groningen, Universitatea Aarhus, Muzeul Naţional de Istorie Naturală al Cehiei, Primăria Eindhoven.

Salutări,

Henri Kerkdijk

*

Dear all,

This is a strong plea to protect the wild herds of the Letea forest horse of Romania.

The Situation
It is apparent that the Letea forest horse represents an ecotype that is more ancient than 1989. Before 1989, the Letea horses lived in a semi-feral state, just like the Exmoor pony, Pottoka, Garrano, etcetera. The villagers took horses when
needed. They were dedomesticated to a fairly large extend to begin with and have been further dedomesticated since the last 22 years. Even a Turkish map from the 18th century talks about wild horses in the same region.

The Letea forest horse, in my opinion, represents an autochtonous horse or ecotype, perfectly adapted to the local circumstances and they show totally wild natural behaviour. Their overal coat colors (bay and black) conform to the study carried out by Ludwig et al (2009) and to the coat colors of other primitive horse breeds like the Exmoor, Garrano, Pottoko, Retuerta, Hucul (Hutzul), etcetera. I also see some agauti gene at work with a lighter muzzle in certain individuals.

I also suspect them to be related to the Hucul family to some extend, as has been confirmed by research. Eastern influences are to be expected as well, since the Danube Delta borders the Budjak steppe. The Budjak steppe is the westernmost extention of the central Asian steppe complex and untill the 12th century AD, Kulans (clearly Asiatic) were present on those steppes as well. In dry times, it is to be expected that herds of animals migrated to or found refuge in the Danube delta complex.

Sources like Sebastian Münster in the 16th century and David Fröhlich in the 17th century give descriptions of wild horses in Romania, with long manes. This means they should not be confused with the Tarpan of the Ukrainian steppes as described by Gmelini. The Tarpan in 18th and 19th century sources is described as a transitional animal between the Takhi and feralized horses or some other form of horses, so should not be that important in the case of the Letea horses.
All in all it is clear that the Letea horse should be the first choice when choosing a horse ecotype for natural grazing schemes in the Danube Delta. The result coming out of that conclusion can only be that we have to save and preserve the Letea forest horse. And since the total population is somewhere between 4000 and 5000 animals, the population is genetically viable.

The Problem
The Romanian Authorities do not recognize the worth of the Letea horse and seem to be bend on removing the horse ecotype out of the region. The damage they do to their ecosystem seems to be exaggerated and in the case of a proper predator model could easily be tackled.
Letea horses are removed in a fashion that is utterly barbaric and the results are dead, wounded or at least very overstressed animals. Next to destroying part of Romanian national heritage and pride, they also destroy the first horse ecotype of choice.

The Solution
To this purpose, I am going to draw up a letter, to be send to the relevant people in the Romanian national and regional government. I also want to contact relevant people in the European Parliament.
To give this letter the weight and authority it deserves, i ask you all if you would be so kind as to sign that letter
Secondly: i would like to ask everybody if they know organizations or people that should be included in the list of signees.
The bigger the list, the greater the authority of our plea. First of all i want to make an inventory of organizations that are willing to sign the letter. Then i will write the letter and send it to everyone, so it can be reviewed and also translated into the Romanian language.

And last, but not least: samples of Letea forest horse will be send to Professor Cothran for genetic sampling. I hereby ask the relevant people and members of the ancient horse project, if they would be willing to contribute to that research by any means, like; measurements of bones, evaluation of skulls and jaws, comparison with other primitive horse breeds, social behaviour, ecological evaluation, etcetera. The more we know about the Letea horse, the more valuable the horse will become.

I understand that for some organizations it is impossible to sign it, because of underlying political arguments and possible problems that could arise from it. I therefore present a list of organizations that are part of this mailing, but i place the separate email addresses in the BCC section, as not to compromise the people or organizations. Everyone can decide for themselves if they want to sign or not.

List of organizations and specialists

ECVIN PROTECT

Politia Animale

Vier Pfoten

National Geographic Society

Time Magazine

World Wildlife Fund

European Wildlife

Large Herbivore Network

Safeguard for Agricultural Varieties in Europe (SAVE) Foundation

ARK Nature, Faunaconsult

Stichting Taurus

FREE Nature

Herds & Homelands

Flaxfield Nature Consultancy

University of Kentucky, worldwide specialist in horse genetics

University of Utrecht, BioDiv and Advisary Group on Animal Genetic Diversity of the Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), molecular biologist

Vera Eisenmann, archaeozoologist and worldwide specialist in horse evolution and domestication

University of Leiden, Archaeology and Ecology

University of Cordoba, horse specialist and geneticist

University of Cambridge, Department of Zoology

University of Bucurest, molecular biologist and research on horse breeds

University of Groningen, archaeozoologist

University of Aarhus, Department of Biological Sciences, Ecoinfomatics and Biodiversity

National Museum of Natural History of the Czech Republic, palaeontologist

Municipality of Eindhoven, archaeozoologist

I seriously do hope for a positive reaction from everybody.

Best regards,

Henri Kerkdijk

*