Ruşinea celor 50% şi recunoaşterea tardivă a lui Băsescu

“Îmi asum, alături de clasa politică, eroarea promulgării legii privind majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice. Este o lege care, urmare a evoluţiei crizei, nu a mai putut fi aplicată. La ora la care legea a fost aplicată, nu se cunoştea situaţia economică dificilă pe care avea să o aducă criza economică”, a declarat astăzi preşedintele Traian Băsescu, citat de HotNews.

Felicitări… Nu ştiu câţi dintre politicienii noştri de primă mărime au avut puterea de a-şi recunoaşte o asemenea greşeală, care afectează psihic şi financiar sute de mii de români. Chiar dacă este tardivă – fiind limpede dintru bun început că legea respectivă era pur electorală -, declaraţia preşedintelui constituie, totuşi, un precedent demn de luat în seamă când vine vorba despre relaţia aleşilor cu alegătorii.

… dar şi ruşine ar trebui să-i fie aceluiaşi preşedinte, pentru că gestul său este umbrit de o nouă minciună. Cum adică, la ora aceea, “nu se cunoştea situaţia economică dificilă pe care avea să o aducă criza”? Nu insista premierul Tăriceanu, atrăgându-şi ura mai tuturor profesorilor, că “o astfel de măsură este catastrofală pentru economia românească”? Nu a fost el hulit de PDL şi PSD, care strigau din răsputeri că există suficiente resurse pentru ca dascălii să primească salarii mai mari cu 50%? Era, cumva, Tăriceanu singurul om politic cu informaţii corecte din zona de business?

Să fim cinstiţi şi să recunoaştem. Fostul prim-ministru a avut atunci curajul politic de a spune adevărul, cu toate riscurile electorale aferente, iar acest lucru trebuie să fie apreciat într-o măsură mai mare decât intervenţia de astăzi a lui Traian Băsescu. În acelaşi context, este de remarcat “mărturisirea”, tot de azi, a lui Ion Iliescu, că angajamentul cu 50% a reprezentat “o greşeală tactică”.

Sunt curios dacă şi preşedinţii celor două partide aflate la guvernare, Emil Boc şi Mircea Geoană, îşi vor asuma ruşinea populistă de la finele anului trecut, la fel cum aştept o declaraţie similară de la Crin Antonescu, pentru duplicitatea liberalilor care una votau în Parlament şi alta susţineau prin miniştrii lor de atunci.

Foto: Valentin Vieriu