România ca un basm. Un site care valorează mai mult decât orice branding de ţară

Cât timp am fi dispuşi să acordăm unui proiect dedicat “doar” celorlalţi şi ţării? O săptămână, o lună, un an? Dar bani? Câţi bani am pune la bătaie pentru o asemenea acţiune, despre care am bănui de la început că nu ne va aduce nici măcar break even (cum se spune mai nou), adică nu ne vom recupera cheltuielile, darmite să mai şi câştigăm ceva în plus?

Am descoperit un român care a făcut aşa ceva. Se numeşte Cosmin Dănilă şi, din octombrie 2005 până în mai 2008, în mai multe reprize, a călătorit prin ţară pentru a fotografia şi a arăta lumii obiectivele naturale şi culturale româneşti care au fost incluse în patrimoniul mondial al UNESCO: Delta Dunării, bisericile de lemn din Maramureş, bisericile pictate din Bucovina, bisericile fortificate din zona săsească a Transilvaniei, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, centrul istoric al Sighişoarei şi mănăstirea Hurezi.

“Auzisem de aceste monumente la un moment dat, prin 2005, şi am fost curios de ce le consideră UNESCO atât de valoroase. Am căutat imagini cu ele, dar n-am prea găsit. Foarte puţine realizate de profesionişti, majoritatea făcute de turişti şi toate împrăştiate pe internet. Am ajuns şi pe site-ul oficial al Patrimoniului Mondial UNESCO şi am rămas surprins văzând că nici ei nu prea au poze. După ce mi-a trecut surprinderea, am hotărât să mă apuc de treabă”, mi-a explicat Cosmin.

A rezultat un site conceput de la A la Z, inclusiv designul. Un site ca un basm despre România. Cosmin al nostru nu numai că s-a dus peste tot unde trebuia, dar în unele locuri s-a întors să vadă şi explozia verii, şi pacea de iarnă. Şi nu numai că s-a trezit înainte de răsărit şi a aşteptat apusul ca să vadă culori nevisate, dar, de pildă în Deltă, a stat răbdător, cu aparatul la ochi, să prindă picioroangele împerechindu-se, graurul care se întoarce la cuib să-şi hrănească puii sau egreta cu o broască zbătându-i-se, condamnată, în cioc. Şi nici aşa nu s-a mulţumit: a aflat cum se numeşte fiecare pasăre şi ce denumire latină poartă, iar icoane şi statui n-a fotografiat fără să ştie ce reprezintă. Nu s-a plâns şi n-a vrut bani.

Aşa stând lucrurile, Cosmin Dănilă este, probabil, unul dintre puţinii români care au văzut ce e mai frumos din ţară. Şi, cu toate astea, anul trecut s-a stabilit în Canada. A pornit o afacere de fotografie, care, spre surprinderea lui de proaspăt imigrant, merge bine. “Sunt fotograf doar de anul acesta. Şi cred ce spun. Până în 1998 nu ţin minte să fi făcut vreo poză. Atunci am plecat pe un vas de croazieră şi am vrut să le arăt prietenilor locurile pe care le vedeam”, rememorează Cosmin.

I-am trimis câteva întrebări pe e-mail şi mi-a răspuns ca un profesionist, cerându-şi scuze că nu-mi poate da amănunte, dar clienţii şi timpul pe care li-l acordă sunt prioritari.

M.M.: Aproximativ cât v-au costat drumurile prin ţară pentru acele sesiuni foto?
Cosmin Dănilă: Nu voi şti niciodată cu exactitate, pentru că nu m-am gândit să fac calculele la momentul respectiv. Răspunsul meu va fi unul foarte aproximativ: a) echipament fotografic: 6000 USD (unele le aveam dinainte să mă apuc de treabă, dar au fost folosite la proiect); b) motorină: 1000 USD, întreţinere şi reparaţii maşină: 1000 USD; c) cazare şi mâncare: 500 USD (nici nu mai ţin minte câte nopţi am dormit în maşină!).

Unde aţi fost bine primit şi unde v-a fost greu?
Pe tema asta aş putea scrie o carte, dacă m-aş pricepe la scris… Cele mai oribile personaje cu care am avut de-a face le-am întâlnit la mănăstiri: Horezu, Voroneţ, Suceava, Moldoviţa. Bine primit am fost la bisericile din Maramureş, în general. În rest, m-am bucurat că oamenii nu au fost ostili!

Aţi încercat să propuneţi site-ul vreunei instituţii guvernamentale? V-a contactat cineva din partea statului (sau din mediul privat) pentru a vă propune vreo colaborare privind acele imagini?
Nu am propus statului nimic! Nici nu intenţionez. M-au contactat nenumărate persoane şi instituţii neguvernamentale. Cu tot felul de propuneri, mai mult sau mai puţin interesante. De obicei, dacă lumea vede că ai făcut ceva gratis, vrea şi mai mult… Tot gratis Oricum, nu pot să spun că mă interesează banii. Dacă era să fac proiectul pentru bani, nici nu mă apucam de el.

Aveţi cunoştinţe sau prieteni care nu sunt români şi care au decis să viziteze România văzând aceste imagini?
Este un fapt clar şi verificat: am primit un mesaj de la un cetăţean american care mi-a spus că – în urma vizionării website-ului – România a trecut pe locul 1 în lista lui de “must see places” (locuri care trebuie văzute – n.MM.). A fost un compliment extraordinar! Dar au mai fost şi alte mesaje asemănătoare.

Cum vă merge afacerea şi ce sfat le-aţi da celor care vor să înceapă un business asemănător?
Nu ştiu ce sfaturi aş putea să dau. La mine, fotografia e pasiune, deci a fost normal să încerc să fac o afacere cu ea. Tot ce pot să spun e ce am făcut eu până acum. Am băgat mulţi bani în echipament foto. M-am băgat în seamă cum am putut, deşi nu mă prea pricep la reclamă. Am pornit cu preţuri mici şi servicii foarte bune, personalizate. Menţin sau îmbunătăţesc standardul de calitate. Respect promisiunile. Am refuzat clienţi când erau prea mulţi şi mă gândeam că nu pot oferi servicii de calitate. N-am urmărit îmbogăţirea instantanee şi nu mă gândesc cum să dau ţepe, nici să mă apuc de montat parchet sau de instalat aer condiţionat. Nimic extraordinar, doar chestii de bun simţ. La urma urmei, totul depinde de ceea ce ne dorim să facem şi cât de motivaţi suntem.

*

Nu vă mai fierb. Site-ul pe care l-a realizat Cosmin Dănilă, şi din care mi-am permis să aleg câteva imagini, se numeşte Patrimoniu Românesc şi se găseşte aici.

Nu vă grăbiţi, luaţi-l la pas, bucuraţi-vă de fiecare fotografie. Şi, la final, urcaţi-vă în maşină . Sau măcar trimiteţi linkul prietenilor din străinătate.

Iar dacă sunteţi curioşi ce face Cosmin Dănilă (foto, de pe Facebook) în Canada, sunt încântat să-i pot face reclamă.