România a înscris doina în Patrimoniul Intangibil al omenirii

România a reuşit să înscrie doina în Lista Reprezentativă a elementelor de patrimoniu intangibile, listă iniţiată de UNESCO (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization).

Între 28 septembrie şi 2 octombrie 2009, la Abu Dhabi s-a desfăşurat o sesiune a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Intangibil (din cadrul UNESCO), sesiune la care au fost făcute primele 88 de înscrieri pe Lista Reprezentativă şi pe Lista pentru Salvgardare Urgentă. Un stat care obţine o asemenea înscriere într-una din cele două liste ale patrimoniului mondial protejat de UNESCO trebuie să beneficieze atât de acceptul, cât şi de viitoarea implicare a comunităţilor locale din care provin respectivele elemente.

Găsiţi aici – cu descrieri, fotografii şi exemplificare video – obiceiurile, ritualurile, dansurile, cântecele şi celelalte manifestări de cultură incluse în această săptămână în Patrimoniul Intangibil al omenirii. Doar 34 de ţări au reuşit să facă propuneri care îndeplinesc criteriile stabilite de Comitetul menţionat mai sus. Cele mai “harnice” sunt China (3 înscrieri în Lista pentru Salvgardare Urgentă şi 22 pe Lista Reprezentativă) şi Japonia (13 înscrieri în Lista Reprezentativă).

Printre cele mai cunoscute obiceiuri care, de-acum înainte, vor fi considerate de importanţă mondială şi protejate atât de ţara de baştină, cât şi de UNESCO, se numără tangoul (propus de Argentina şi Uruguay), Procesiunea Sângelui Sfânt din Bruges (Belgia), dantelele din Croaţia, tapiseriile de la Aubusson (Franţa), carnavalul de la Mohacs (Ungaria), limbajul fluierat din insula La Gomera (Spania) şi teatrul de marionete denumit Karagöz (Turcia).

Revenind la doina noastră, în descrierea de pe site-ul UNESCO se spune că, până la 1900, a fost singurul gen muzical din multe regiuni ale ţării. “Exprimând calităţile personale, emoţiile şi virtuozitatea creatorului-interpret, doina joacă şi un important rol social, deoarece reprezintă o supapă purificatoare care întăreşte solidaritatea”.

Cea mai îngrijorătoare informaţie din documentaţia respectivă este că au fost identificate doar 15 persoane reprezentative pentru diferitele tipuri de doină şi că, deci, este obligatorie crearea unui mediu cultural în care transmiterea acestei moşteniri să fie restaurată. Iată filmuleţul pe care Ministerul Culturii şi Institutul de Etnografie “Constantin Brăiloiu” l-au realizat pentru UNESCO:

P.S. Am dat de această informaţie citind în ziarele occidentale (de pildă, aici sau aici) despre includerea tangoului în patrimoniul UNESCO, după care am găsit lista care cuprinde şi doina. E un exemplu edificator pentru decalajul de notorietate dintre diverse branduri, dar mai ales pentru ştiinţa de a transforma un asemenea eveniment într-o ştire de presă. Autorităţile noastre n-au găsit de cuviinţă să comunice public această reuşită.