Prostie, expertiză şi “aviz de specialitate”

Am primit textul care urmează de la un cititor care e implicat în justiţia românească. Omul şi-a dezvăluit identitatea, dar m-a rugat să nu o fac publică. Iată textul, cu precizarea că vă aştept comentariile dacă bănuielile autorului se vor adeveri…

*

“Problema presei româneşti nu sunt ziariştii proşti. Asta s-ar putea rezolva cu puţină şcoală şi multă bunăvoinţă. Problema sunt ziariştii inteligenţi care îşi folosesc inteligenţa ca să mimeze, convingător, prostia. Asta îi ajută să se ţină departe de adevărul la care, Doamne-fereşte!, ar putea ajunge dacă s-ar purta ca nişte oameni inteligenţi ce sunt.

Numeroase episoade recente ilustrează acest comportament al unor ziarişti. Mie mi se pare că se pregăteşte încă unul, referitor la analiza filmuleţului cu copilul de la Ploieşti. Şi asta pentru că nimeni din presă nu s-a obosit să afle diferenţa dintre “expertiză” şi “aviz de specialitate”. Eu cred că de aici va porni nebunia.

Un specialist de la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice a zis acum vreo trei zile că nu poate face o expertiză fară să aibă caseta originală şi camera cu care s-a filmat. Corect. Cei interesaţi s-au bucurat, pentru că – au gândit ei – lui Băsescu îi va fi imposibil să le aducă. Apoi s-a lansat ideea emiterii unui aviz de specialitate. Respectivii iar s-au bucurat, gândindu-se că unui cuvânt precum “aviz” îi lipseşte forţa pe care o are “expertiza”, deci lesne îi va putea fi demolată autoritatea.

Cum stau lucrurile? În proporţie de 99%, INEC prestează expertize pentru Poliţie şi Parchet. Spre exemplu, poliţia şi procuratura îl filmează pe unul că ia şpagă. Îl arestează, îl anchetează şi-l trimit în judecată. Aici, avocaţii lui pun la îndoială autenticitatea înregistrării. Instanţa dispune efectuarea unei expertize, menită a arăta că filmarea este sută la sută reală, adică există o continuitate tehnică impecabilă de la momentul declanşării camerei de filmat până la prezentarea filmului în faţa instanţei. Sarcina probei revine, aşadar, celui care a efectuat filmarea. Este în sarcina acuzatorului să demonstreze că filmul este real.

În cazul Băsescu, lucrurile stau semnificativ diferit. Sarcina probei, după cum vedem, nu revine celui care acuză, ci celui acuzat. Prin urmare, Băsescu nu are de ce să caute caseta originală şi camera cu care s-a filmat. Interesul lui nu e să demonstreze că filmarea este sută la sută reală, ci doar să afle dacă ceea ce s-a difuzat pe televiziuni este trucat. Atât şi nimic mai mult. Acest gen de examinare se numeşte “aviz de specialitate”, dar asta nu e de natură să-l facă mai puţin credibil. Abia dacă “Gardianul” şi Realitatea TV ar dori să demonstreze că filmul este real ar trebui să o facă cu ajutorul unei expertize. Caz în care cele două instituţii de presă ar trebui să fie interesate să aducă şi caseta originală, şi camera. Mă îndoiesc că o vor face vreodată.

Am făcut aceste precizări în aşteptarea avizului de specialitate pe care, bănuiesc, îl va primi Băsescu şi apoi să numărăm câţi ziarişti inteligenţi vor mima, cu competenţă şi profesionalism, prostia. Vizionare plăcută!”